Eu i-am întâlnit pasager pe stradă în mai multe zile, chair şi de două-trei ori într-o zi. Oamenii sunt aparent cetăţeni de etnie romă. Papagalul nu ştiu de ce etnie e, dar este de un verde strident. Bănuiesc că are experienţă în alegerea destinelor dintr-un set predefinit.
Şi eu am văzut odată ghicitoarea lângă Rialda. Mai demult nu era nici un târg fără ghicitori în papagal.
Dar cred că acest ultim Chaplin diferă, căci are costumaţie şi emană altceva, ceva din trecut. Mie, sincer, mi-ar plăcea mai mult să văd aşa ceva decât indianul acela de lângă Tabita.
Intr-adevar, e amintirea unei alte lumi... Iar soriceii sunt o nebunie! Si ce "cusca" au! In madrid era mereu in Rastro - targul de duminica, ce merge pa cateva strazi, un flasnetar. Si mai era in Montmartre una. Au mereu, si daca sunt imbracati mai "la zi" sau se manifesta modern in orice fel, aerul unor vremuri pe care azi doar le mai punem citi sau vedea in imagini, si nu sa le mai traim. Frumos, Ioana!
Bine spus Chaplin, chiar ca seamana. Intrebarea mea este cum se impacau soriceii cu papagalii?
RăspundețiȘtergerePai nu tare se intalneau, din cate am vazut. Soriceii stateau pe palarie, papagalii pe tija de lemn. Nu prea aveau treaba unii cu altii
RăspundețiȘtergereAm observat că iar sunt la modă ghicitorii în papagal. Au apărut şi la Cluj.
RăspundețiȘtergereLa Cluj? Eu nu am vazut inca.
RăspundețiȘtergereOricum, nenea de la Bucuresti era simpatic. Si avea si cutiuta muzicala.
Eu i-am întâlnit pasager pe stradă în mai multe zile, chair şi de două-trei ori într-o zi. Oamenii sunt aparent cetăţeni de etnie romă. Papagalul nu ştiu de ce etnie e, dar este de un verde strident. Bănuiesc că are experienţă în alegerea destinelor dintr-un set predefinit.
RăspundețiȘtergereŞi eu am văzut odată ghicitoarea lângă Rialda. Mai demult nu era nici un târg fără ghicitori în papagal.
RăspundețiȘtergereDar cred că acest ultim Chaplin diferă, căci are costumaţie şi emană altceva, ceva din trecut. Mie, sincer, mi-ar plăcea mai mult să văd aşa ceva decât indianul acela de lângă Tabita.
Hm...no, fain. Eu inca nu am avut onoarea, da' daca e vreme buna si ma plimb pe unde trebe, poate o sa dau si eu de el.
RăspundețiȘtergereFrumoasa serie, chiar este un om interesant, parca venit din perioada interbelica !
RăspundețiȘtergereIti multumesc mult! :)
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, e amintirea unei alte lumi... Iar soriceii sunt o nebunie! Si ce "cusca" au!
RăspundețiȘtergereIn madrid era mereu in Rastro - targul de duminica, ce merge pa cateva strazi, un flasnetar. Si mai era in Montmartre una. Au mereu, si daca sunt imbracati mai "la zi" sau se manifesta modern in orice fel, aerul unor vremuri pe care azi doar le mai punem citi sau vedea in imagini, si nu sa le mai traim.
Frumos, Ioana!
Flasneta ii zice!!! Asa!! Numa nu nimeream numele. :)
RăspundețiȘtergereE o placere un om din asta care sa coloreze frumos stradutele. Mersi tare mult, tati! :)