Amu-i mai cald afară.

În dimineața asta, la Cluj, e înnorat și frig și nu tare frumos pe-afară. Dar tot simt că a răsărit soarele și că strălucește tare-tare, deși, cel mai probabil, nu și pe străzi roșii.
Și îmi crește sufletul la gândul că niște mulți oameni stau triști pe lângă cămările pline cu sticle de ulei și pungi cu făină.
Și că șovinii și creștinii habotnici stau acum și se întreabă ce-i greșit cu noi toți.
Și-i așa de bine că nu trebuie să ne gândim serios dacă să ne facem sau nu bagajul!...

Azi, semnele de interzis virajul la stânga sunt mai frumoase ca niciodată.
Și mă bucur să văd că se ofilesc trandafirii.

Și da, amu-i mai cald afară.

1 mai de la Cluj

În Grigorescu, ăştia sărbătoresc, ca tot românul, ziua de 1 mai: aruncă bradul de pe geam.

Google me

Nu e chiar „Google me”, pentru că nu e vorba de rezultatele care apar când mă gugălești. Dar, deh, de prin cărți și de pe la școli (și, să nu uităm, de prin tabloide) am învățat că e bine ca titlul să fie incitant. Așa că Google me să fie.

Cum ziceam, nu e vorba de ce afișează Google când mă cauți. E vorba de ce gugălesc oamenii care ajung la mine pe blog. Printre sute de căutări de Filipaș, Gâlmeanu, Voiculescu, Dorolți, Eftenie, Retinschi, Wallmen, Onișor, Hennessey, Pungovschi și Platon (nu neapărat în ordinea asta), din când în când mai apare câte-o căutare care mă lasă afiș. Nu știu dacă surprinderea mi se trage de la faptul că sintagmele și cuvintele căutate sunt ciudate sau de la faptul că se ajunge la blogul meu căutând așa ceva.

În tot cazul, mai jos e un best of al căutărilor.

Poze incitante

Poze de dragoste noi

Poze deosebite de dragoste

(Există cântece de dragoste, poezii de dragoste, romane de dragoste, dar poze de dragoste? Și poze deosebite de dragoste? Serios?)

Poze fresh și frumoase

(Poze fresh? Cine folosește exprimări de genul ăsta? Ce e aia o poză fresh?)

Îmi ies pozele mișcate

Pistruii de pe față

Poze cu fete cu pistrui

album cccccccccccu pozzzze

Urechi reci

Schițe bizare

Cum primim musafiri de Crăciun

(Ce fel de răspuns te aștepți să găsești gugălind așa ceva?)

Fete de 16 ani frumoase

Poze fete 17 ani

(Bear. Pedo bear)

Babe bune din Câmpina

(Mna, parcă tot era mai puțin ciudată aia cu fetele.)

Gay pasiv Campina

(Cum poți să fii gay pasiv? - LATER EDIT: Am aflat.)

Casile țiganilor din Izbiceni

(Pe asta am lăsat-o fără diacritice, nu știu dacă vroia să fie „cășile” sau „cașile”)

Album poze curcănași

Care e cota de fotografii la Blogger

(Hă?)

Urs zburlit

Freză lins

O fotografie are fix atâtea cuvinte câte are privitorul

(Fotografiile nu au cuvinte, din câte știu. Dar dacă zice că au, vreau și eu ce fumează el.)

Imagini frumoase de pus la avatar la mess

(8/1996. E lege și te salută.)

Filipaș Andreea te iubesc

(Bine, e al doilea nume, așa că nimeni nu-mi spune Andreea. Dar și eu mă iubesc.)

Cum să deschizi o ușă cu șpaclu

(Eu știu cu agrafa, cuțitul și cu setul de carduri. Dar principiul trebuie să fie cam același.)

Cum să deschizi o ușă cu agrafa

Cum să deschizi o ușă cu o agrafă

Cum deschizi o ușă cu o agrafă de păr

Cum să deschizi o ușă

(Frecvența cu care sunt căutate chestiile de genul ăsta începe să mă sperie. )

Cel mai urât animal din lume

(Mă întristează faptul că a căutat așa ceva și a ajuns la mine. Și mă și sperie.)

Cele mai frumoase animale din lume

(Așa mai vii de-acasă. Îs Pongo și Mau.)

Helios

Made in RO

Urările ursului

Non stop

Made in RO

[In the backyard of the museum, Rimetea, Alba]

Joaca de-a inelele

Suntem superiori de nu mai putem.

Noi, ca specie umană, suntem superiori tuturor celorlalte specii. Și asta nu pentru că a zis-o vreun Dumnezeu sau pentru că stă undeva scris, ca literă de lege, ci pentru că așa ne-am autoproclamat noi: superiori.


Suntem atât de superiori, încât decidem de capul nostru să omorâm animalele cele mai frumoase și mai calde din lume: câinii și caii. Viețile lor sunt niște nimicuri, și categoric noi suntem stăpâni peste ele și decidem când să se sfârșească și cum. Și le omorâm pe toate, că de, la ce naiba mai stau aici să ne respire aerul? Sunt doar animale.


Mai nou, România e țara unde nu e deloc de dorit să fii animal pierdut sau părăsit, sau pur și simplu animal pe o stradă sau pe un câmp. Pentru că te omoară ăștia de-s superiori înainte să apuci să-ți dai seama ce-i cu tine.


Mi-ar plăcea să scriu aici ce părere am despre cei care ucid, torturează sau maltratează câini, pisici, cai și alte astfel de animale, dar gândurile sunt atât de urâte, încât nici nu cred că aș găsi cuvinte care să le exprime foarte bine. Aceleași gânduri le îndrept și către cei care își iau un animal, iar apoi îl abandonează pentru că s-au plictisit sau pentru că animalul a crescut și nu mai e așa scumpic ca și atunci când era un puiuț.


Uite, hai să ne gândim la țigani. La ăia de-i băgăm pe toți într-o oală și le punem etichete urâte. Ai văzut vreodată că majoritatea țiganilor ăstora de cotrobăie prin tomberoane și put îngrozitor au câte-un câine-doi după ei? Și ai văzut vreodată că își împart mâncarea, aia puțină și stricată și cum o mai fi, aia de-o găsesc prin gunoi, cu câinii? Eu am văzut scene de-astea de foarte multe ori. Și cred că asta spune multe despre țigani. A, da, am uitat! Și lor le suntem superiori.


O vorbă mai veche spunea că poți să cunoști un om doar văzând cum se comportă cu animalele. Sunt mai mult decât de acord cu asta. Tocmai din acest motiv, pentru o mulțime de oameni, pentru o mulțime de „superiori” dintr-ăștia, nu am niciun strop de respect. Pentru că nu merită.

Apropo, uite un clip frumos.


LATER EDIT: Atunci când am scris textul de mai sus, am adăugat, printre altele, şi o poză cu Roşu, câinele nostru de la ţară, pentru a ilustra materialul. Între timp, un superior l-a otrăvit, aşa că Roşu e mort acum.

Să-l gugălim pe Tudor Platon

Când a avut prima expoziție personală, anul trecut, n-a prea frecat pe multă lume grija de el. Când a participat la workshop-uri și alte minuni sau când a luat premii mari pe la concursuri foto, nici atât. Deși, zic eu, ar fi meritat. Însă acum, când chiar nu era momentul, a intrat în atenția tuturor celor pentru care numele de Tudor Platon nu avea înainte o rezonanță foarte puternică.

Tudor a fost recent exmatriculat - „mutat disciplinar” ar fi un termen mai frumos, mi se șoptește din sală - de la liceul la care învăța, datorită unor fotografii pe care le-a realizat pentru Grădinița de fotografie documentară Oskar (nu vă luați după nume, proiectul e mai serios decât sună). Practic, fiecare cursant trebuia să realizeze un proiect fotografic, derulat pe o jumătate de an, cât mai aproape de comunitatea în care trăiește. (Asta e una dintre clasicele - și lăudabilele - încercări ale lui Ufo de a convinge oamenii că se pot face fotografii bune și în alte părți decât Cuba, India sau Kenya, și cu bugete sub zeci de mii de euro.)

Tudor și-a ales un subiect la îndemână, pe care l-a ilustrat cât a putut de bine: Elev în clasa a XII-a. Și a arătat ceea ce cu toții am mai văzut până acum: că se bea în crâșmele de lângă școală, că se fumează în pauze, că se chiulește, că după ore se mai stă la un joc de cărți pe catedră, că se merge la meditații. Măi, acuma nu c-ar fi neapărat de bine toate chestiile astea, dar de întâmplat, cred că se întâmplă în fiecare liceu din fiecare oraș. Și îs arhicunoscute aspectele astea ale vieții de liceu, mă îndoiesc că vreun prof a avut un șoc atunci când a văzut pozele. Ei, oricum ar fi, se pare că Tudor nu învăța la cea mai verticală și mai corectă școală din lume, și profii lui au considerat că ce-a făcut el e strigător la cer, așa că au decis să îi exmatriculeze, pe el și pe câțiva dintre colegii care apăreau în fotografii.

Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost dacă eu aș fi fost exmatriculată, mutată disciplinar sau cum o fi, dintr-un asemenea motiv, cu două luni înainte de bac. Nu vreau să mă gândesc cum m-aș fi simțit dacă aș fi fost în locul lui și aș fi văzut că școala mă dă la o parte pentru așa ceva, prefăcându-se că toate îs roz și doar eu îs acolo ca să pervertesc locul. La mine în liceu se acceptau lucrurile astea ca atare, nu exmatricula nimeni pe nimeni pentru chestii pe care le mai fac alți 300 de oameni din liceu. Și care, dacă-i până acolo, nu făceau rău nimănui. Fumezi și bei pe plămânii și pe ficatul tău. Și, dacă nu ești lăsat, o faci pe ascuns. Îmi pare rău că profesorii lui Tudor nu au fost la fel de înțelegători și de deschiși la minte cum au fost ai mei.

Oricum ar fi, cred cu tărie că treaba asta urâtă de acuma va reveni, într-o zi, în favoarea lui Tudor. Cât de curând. Deja îl gugălește lumea în draci, doar la mine pe blog ajung zilnic zeci de oameni care-i caută numele și fotografiile. Tudor, o să ajungi mare cât de iute. Tare ești deja. Și atunci n-o să mai conteze toate astea.

New school

Aceasta-i povestea Ardealului nostru

Amintiri din autobuz

:)

Este cineva - și sper din suflet că e un singur ”cineva”, nu mai mulți - care mereu caută pe Google sintagma "albumuri cu poze dea fetelor" înainte să ajungă, printre altele probabil, la blogul meu.

Oricine ai fi, dacă ai găsit aici ceea ce căutai, mă bucur ca îți înseninez ziua. Și tu o înseninezi pe a mea :)

Țigănie, rai...

Mai nou se tot discută despre renunțarea la denumirea actuală de "rom" și revenirea la clasicul "țigan". Românilor nu le convine situația actuală, pentru că mulți dintre străini asociază țara noastră cu respectiva minoritate. Pe de altă parte, romilor nu le convine vechea denumire, pentru că rezonanța sonoră e cât se poate de negativă.

În Guvern se ia în calcul introducerea unei noi ordonanțe de urgență pe tema aceasta, în vreme ce Regele Cioabă și acoliții săi amenință cu proteste dacă termenul de "țigan" va fi legalizat.

Oamenii își învață copiii să fie cuminți amenințându-i că, altminteni, "te dau la țigan" [sau, și mai tare, "te duc la medic să-ți dea injecție în limbă"]. Eu am avut noroc de părinți cu cap, care să nu mă amenințe cu așa ceva, dar la cămin toată ziua asta auzeam de la educatoare și bone.
În rest, fie că sunt numiți țigani sau romi, sunt la fel priviți.


Ciudat e că la televiziune apar doar acei țigani pe care denumirea de "țigani" îi jignește. Eu am cunoscut de-a lungul anilor mulți țigani, și niciunul dintre ei nu își spunea "rom". Cu toții erau mândrii de ei și de obiceiurile lor de țigani.

Ultimii țigani pe care i-am cunoscut au fost cei din Izbiceni, care s-au comportat absolut impecabil cu mine și cu ceilalți participanți la tabăra foto care au decis să le viziteze cartierul. Ne-am făcut poze cu ei, ne-au primit în casele lor, ne-au ghicit în cărți, iar țigăncile ne-au dat să le probăm hainele.

Țiganca a cărei fuste am purat-o în susul și-n josul Izbiceniului mi-a zis că arăt ca și una de-a lor, de-aia m-a îndrăgit din prima. Mi-a dat o fustă roșie și-o salbă cu bănuți și mi-a spus că vine seara în sat să și-o ia înapoi. Seara, a venit alături de copiii ei și de alți câțiva țigani. Am dansat împreună [bine, aici ne-au dat rău de tot clasă fetele țiganilor, care la 11-12 ani dansau fără nicio grijă pe tocuri înalte și subțiri - asta ca să nu mai zic cât erau de frumoase toate] și am stat de povești câteva ore bune.

Cineva din grupul nostru a pomenit ceva de romi în fața lor, și pe ei i-a deranjat treaba asta. Au întrebat-o de ce le e rușine să le spună "țigani", dacă lor nu le e rușine să se prezinte ca fiind țigani?
Și, până la urmă, tot acolo e. Însă "rom" sună, parcă, a politețe trasă de coadă.

Ea mă iubește pentru că o duc la mall...

Modern nun

Romanian pop art

[Pentru Inspired Photography Contest 2010]

Everybody hail to the pumpkin king

Eu nu îs cu Halloween-ul, pentru că e al americanilor şi pentru că aveam şi noi o sărbătoare similară pe care am pierdut-o pe drum [cam ca şi cum am pierdut Dragobetele, ocupaţi fiind cu îmbrăţişarea lui Valentine’s Day] şi e stupid să lăsăm ce-i al nostru pentru ceva aproape la fel, dar care vine dintr-o ţară [aparent] mai bună şi cu o limbă de circulaţie mai largă şi cu sărbători [aparent] mai trendy. La fel cum e stupid să iei singura ciocolată cu tricolor pe ambalaj şi să-i pui steluţe şi linii şi să faci o campanie enormă despre cum să îţi ascunzi originile în faţa străinilor, declarându-te apartenent al altei naţii [“Na, mă, ia o ciocolată cu steagu’ Statelor, peste un an-doi o să scriem “SUA” în loc de “ROM” pe ea, să fie spălată ruşinea de tot şi s-o poţi mânca oriunde te taie capu’. Sau mai bine scriem “USA”, să pierdem definitiv orice legătură care s-ar putea face cu România cea de care ne ruşinăm aşa tare.”]. Apoi să primeşti un feedback complet neaşteptat [de către tine] la superba şi costisitoarea campanie, apoi să zici că a fost o glumă şi că “WTF, man, chiar nu ţi-ai dat seama că it was a joke?! Come on, ce e wrong with you???”

Revenind. La noi nu exista costumatul ca tradiţie din moşi strămoşi, dar bostanul cu lumânare e românesc pur-sânge. Nu ştiu cât de mulţi cunosc lucrul ăsta şi semnificaţiile ROMȂNEŞTI ale acestui obicei.

Dar de Halloween sigur ştiu toţi.

Distracţie plăcută diseară. Halloween fericit! Sau happy.