Poze de album [continuare]

Poze de album

Cristina şi Iulia au decis că vor altfel de fotografii de album şi de sonet [altfel decât cele de la studio, care-s TOATE la fel], aşa că m-au sunat şi m-au chemat la o ieşire la poze.

Tre să recunosc că azi îmi pare rău că nu m-am gândit şi eu, acum doi ani, să-mi fac pozele altfel, şi că m-am lăsat pe mâna studiourilor. Mai ales că doamnele de acolo mi-au fotoşopat pistruii, mi i-au scos de tot. Şi m-am dus şi le-am întrebat de ce-au făcut asta, şi mi-au sugerat, subtil, că arăt urât cu pistrui şi că se aşteptau să mă bucur că au avut iniţiativa asta. Ei, nu m-am bucurat, da’ nici nu prea am avut de ales, pentru că fotografiile erau deja multiplicate. Aşa că eu, cea din album, am tenul lipsit de pistruii cei simpatici [de care sunt mândră, că-i am de la mama, şi de care NU, nu mi-e jenă deloc]. Ca să-şi amintească colegii cum n-am arătat niciodată.

Am înţeles că la Oradea este un studio foto care-ţi editează pozele foarte agresiv, cu culori schimbate la ochi/păr şi cu sâni măriţi. Jur că nu pricep fazele astea. Păi ideea albumului de-a doişpea parcă era să ne aducem aminte de colegii de liceu aşa cum au fost ei în liceu. Ori, eu dacă aş fi apărut în album super slabă, cu păr verde şi ochi albaştri, colegii n-ar fi zis “A, uite-o pe Filipaş”, ci ar fi zis “Uite-o şi pe deşteapta de Filipaş cum şi-o fotoşopat faţa şi corpul.” Şi ar fi fost super penibil. Da’, repet, am înţeles că acum se face asta destul de des.

Azi mă plec în faţa foştilor mei colegi de liceu, că niciunul n-o vrut editate pozele de album. Nimeni n-o vrut să arate mai frumos decât e, nimeni n-o vrut să aibă oceanul cu palmieri în spate.

Revenind. Cu mare, mare drag, şi foarte mândră de alegerile fetelor, vă prezint pozele de album/sonet cu Cristina şi Iulia. Poze deloc spectaculoase, dar făcute cu mult drag şi NEEDITATE, cu pistruii păstraţi acolo unde le e locul.