Și, ghici ce? Dacă n-o faci la timp, s-ar putea să nici nu mai conteze. Și s-ar putea ca „mulțumesc”-ul ăla pe care nu l-ai spus niciodată să fie degeaba acum, pentru că nu mai e nimeni care să-l audă.
Acum nu știu cât de mult mai contează toate astea. Dar uitați, domnule Olteanu, am crescut mari acum!
[A trecut o jumătate de an de când a murit Ion Olteanu. Oricine l-a cunoscut personal știe că toate minunile alea scrise în CV-ul său, toată experiența, toate facultățile și toată activitatea lui nu fac nici cât o ceapă degerată pe lângă sufletul lui și pe lângă toată dragostea care încăpea în el.]
sincer,pot sa fiu considerat oricum,dar nu stiu cine e Ion Olteanu,dar ce ai scris aici este foarte frumos si transmite informatii suficiente despre el.
RăspundețiȘtergereÎn sectorul ONG de tineret, era printre cei mai buni și cei mai activi oameni din țară. Avea în spate cam douăzeci de ani de luptă pentru implicarea tinerilor (cu precădere minori) în administrația locală. Avea foarte mare încredere în tineri și ne purta respect enorm fiecăruia în parte. Fiecăruia, în condițiile în care la fiecare mandat de doi ani eram câteva sute de tineri.
RăspundețiȘtergereNe întâlneam cu el la diverse proiecte, ne știa numele la fiecare, ne ajuta ori de câte ori aveam nevoie, ne respecta enorm pe toți și ne trata ca pe niște egali de-ai lui, deși nici nu e nevoie să zic că ne era infinit superior.
*administrarea locală, scuze.
RăspundețiȘtergereTot timpul am încurcat treburile astea.
frumos post! un om de exceptie, de la care am invatat foarte multe. Si mie imi lipseste mult! - cristina gavrila.
RăspundețiȘtergereCristina!! :* Doamne, de cât timp nu ne-am mai auzit!...
RăspundețiȘtergereDa, sunt de acord. Am avut cu toții foarte multe de învățat de la el...