Ți-am scris ceva pe tavan

Iubirea e peste zece zile

Eu te iubesc și azi, și mâine, și când e sărbătoare, și când nu e. Te iubesc și de Valentine's Day și îți și spun la mulți ani, pentru că atunci împlinim x ani și 5 luni. Dar nu pentru că e Valentine's te iubesc așa cu drag și dor.

Nu o să te chem să-mi fii "Valentin" [mă rog, era chestia aia cu "Be my Valentine", dar nu știu exact dacă și cum s-ar traduce] și nici nu o să îți dăruiesc ursuleți cu inimioare în brațe sau pernuțe cu poze cu noi. Dacă aș folosi messenger-ul vreodată, tot nu mi-aș scrie azi la status "Happy Valentines Day!". Orice aș face, tot nu m-aș bucura în mod deosebit de ziua asta.


Dragostea mi-o sărbătoresc în absolut fiecare zi. Chiar și de ziua iubirii care... e peste zece zile, dragii mei :) Astăzi e ziua iubirii doar peste ocean. Sau cel puțin așa ar fi normal să fie, într-o țară care are de-o veșnicie o zi a dragostei.

Și într-un fel e frumos, e foarte frumos că în zilele astea ale îndrăgostiților e plin orașul de flori și cadouri și oameni care se sărută și se țin de mână, dar nu înțeleg de ce nu poate fi așa mereu. De ce să iubești mai tare azi sau în 24?

Învățați-vă sufletul să fie curat. Iubiți zilnic. Și, pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, au de sărbătorit azi, la mulți ani! :)

Lasă cerul ca destin.

Albastru cald pentru zile reci

The sea turned violent.

All for love

"I'll be the wall that protects you
From the wind and the rain,
From the hurt and pain..."

Te wuv.

Hai să ne fac o poză

Dezavantajul în a fi mereu cu camera atârnată de gât e că eu nu apar aproape niciodată în poze. În serii enorme de fotografii de la diferite chefuri sau evenimente, eu nu apar deloc, pare că n-aş fi fost niciodată acolo.
Nici cu alţii nu prea am poze, pentru că de regulă nu las camera din mână, o folosesc doar eu.
Într-o zi stăteam cu Adi şi ne gândeam că nu avem nu ştiu câte fotografii împreună, că nu ne prea face nimeni. Dup-aia am zis…băi, stai, eu sunt fotografa aici, ce naiba, eu o să fac pozele. Bine, eu şi trepiedul sau alte obiecte de suport, că de poze cu mâna întinsă mi s-o cam acrit.


Ideea e că de-acuma o să avem poze mai multe cu noi :) Nu o să mă comport ca şi cum blogul ăsta ar fi Hi5 [îmi cer scuze, da’ prezenţa mea pe situri de socializare s-a redus la Hi5 şi Vampire Freaks, deci nu pot face altă comparaţie],da' fotografia asta mi-e mult prea dragă ca să n-o pun aici.

Sacru şi profan - Personal Jesus

Mi-am ridicat iubirea pe piedestaluri mai mari decât mi-aş fi imaginat vreodată că voi putea, depăşind cu mult “sine qua non”-ul şi depăşind cu mult chiar şi viaţa. Mi-am ridicat iubirea la rangul de divinitate. Pentru mine, el nu e soarele, aerul sau lumina, ci toate astea şi ceva mai mult. Pentru mine, el e sacrul şi tot ce presupune acesta.
Adi e personal Jesus. Someone who hears your prayers, someone who cares. Someone who’s there.

Trei ani, o lună şi-un pâc [sau cum arată o duminică aproape perfectă]

Duminca e oricum aproape perfectă, pentru că e weekend [sâmbăta e cea mai cea, totuşi, pentru că e mai departe de luni]. Da’ dacă la “aproape perfect”-u’ ăsta se mai adaugă câteva elemente frumoase [buline roşii, ca la grădi], atunci se poate ajunge şi mai departe cu perfecţiunea - calculând pe eterna scară 1-10.

Uite restul de elemente:

- un soooooomn bun, prelungit până spre amiază;

- soare afară [scuze, da’ nu mă inspiră nici norii, nici ploaia, şi nici nu găsesc nimic romantic sau frumos în ele];

- Adi [dăăăăăă…];

- aparatul foto cu bateriile full şi cardul gol;

- un Zorki în care nimeni nu e cu laptopul deschis pe masă [cei care merg acolo ştiu cum arată cafeneaua aia de obicei - internet café-urile, în vremurile lor de glorie, nu aveau în ele atâtea calculatoare câte are Zorki într-o zi normală; şi nu ştiu alţii cum sunt, da’ io fac cu nervii când văd cafenele/mall-uri/magazine/etc. pline de oameni cu laptopuri în faţă (iar asta în mare parte pentru că pe ecranele lor rar o să vezi deschis altceva decât Yahoo Messenger) ];

- o Dulcinee şi încă ceva cocktail dubaş – când vine vorba de mixuri de băuturi şi siropuri, cei de la Zorki îs tata lor;

- plimbărici până la Cetăţuie [care e plină, normal, că doară nu numai eu cu Adi am observat că e frumos afară];

- plimbărici în continuare;

- poze poze poze poze poze;

Cam atât. Urmează partea în care pe mine începe să mă doară piciorul [la mine nu există posibilitatea ca plimbările lungi să fie PREA lungi, pentru că gamba dreaptă are grijă să mă atenţioneze din timp că ar fi cazul s-o las mai moale], mă duc acasă şi mă apuc de teme. Dacă n-ar fi fost ultimele trei elemente surpriză, duminica ar fi atins zecele pe scara perfecţiunii. Aşa, s-o oprit undeva aproape de nouă, da’ tot e ok.

[Chestia pe care o bea Adi e Dulcineea. E bere amestecată cu două feluri de suc de fructe - mere şi încă ceva - şi cu sirop de fructul pasiunii. Sună sinistru [pe lângă că are un nume de-ţi stă ceasu’], ştiu, da’ e bestial. În paharul din fotografia de mai sus era cocktail-ul meu, cu votcă, trei feluri de suc, lime, sirop de fructul pasiunii şi gheaţă. Nu mai ştiu cum îi zicea, da’ era super la gust.]

[A, da! Duminica trecută – că despre duminica trecută e vorba – am împlinit trei ani, o lună şi-un pâc :) ]

P.S. Uite ce faţă are Stewie în poza cu Adi şi cu Dulcineea lui!

Ploile nu vin

Te wuv.

Te foarte wuv. De 2 ani şi 8 luni. La mulţi ani nouă!