Libertate

Excursie la București - ziua a doua: Ion Iliescu

Ziua a doua a excursiei noastre a început vineri dimineața cu o vizită la Fundația „Titu Maiorescu”, pentru o întâlnire cu fostul lider de stat, Ion Iliescu. Sediul fundației, aflat în clădirea ce i-a servit drept locuință criticului, e deopotrivă primitoare și sobră. Pentru întâlniri de acest gen și pentru protocol, e ideală.

Și normal că, pentru o astfel de întâlnire, toată lumea s-a aranjat la patru ace. Băieții nu erau chiar la costum și cu cravată, dar proful și fetele au fost foarte eleganți. Șiiii...ghici cine vine în teniși și tricou? :) Tre să recunosc că, oricât de mult mi-ar plăcea rochiile și tocurile (dap, mai nou îmi cam plac chestiile astea), de regulă prefer să mă simt bine decât să arăt bine, mai ales când știu că am de făcut poze și trebuie să mă învârt pe-acolo cu camera.

Întâlnirea cu Ion Iliescu a fost ceva mai formală, mai puțin degajată decât cea din ziua anterioară, de la CNA. „Interesant” e cuvântul-cheie, întrucât nu am vreo mare pasiune pentru politică și cu atât mai puțin pentru reprezentanții acesteia. Dar recunosc, a fost o vizită cel puțin interesantă.

Excursie la București - ziua întâi: CNA

Șiiii la finalul săptămânii trecute am bifat o nouă excursie la București, alături de colegii din anul II de la Jurnalism, organizată tot de profesorul nostru (mie nu îmi mai predă, dar „profesorul nostru” e mai scurt decât „profesorul lor și fostul meu profesor”), Ilie Rad. Rar mă bucur așa de tare de o excursie cum m-am bucurat de asta. Am fost la sediul CNA, la Fundația „Titu Maiorescu” (pentru o întâlnire cu Ion Iliescu), la sediile TVR și Realitatea TV, la Intact Media Academy și la studiourile Intact Media. Și a fost aaaabsolut bestial.

Prima vizită a fost joi după-masă, la scurt timp după ce am ajuns la București, la sediul CNA. Eu, una, am mers acolo cu câteva prejudecăți despre Consiliu și despre cât de mult îmi va plăcea acolo (să nu ne înțelegem greșit, mă așteptam să fie interesantă vizita la CNA, dar nu mă așteptam să-mi placă; iar prejudecățile vin ca urmare a modului în care imaginea instituției este reflectată în mass-media). Am stat de povești cu câțiva angajați ai departamentului de Monitorizare, care ne-au explicat, printre altele, cum funcționează mecanismele de monitorizare și cum se întocmesc rapoartele.

Mai apoi, în sala de conferințe care a preluat numele răposatului Ralu Filip, ne-au întâmpinat Narcisa Iorga, Gelu Trandafir și Valentin Jucan. Foarte deschiși și cu un chef de povești la fel de mare ca și cel al grupului nostru, aceștia au devenit reținuți doar atunci când a venit vorba de „părerea dumneavoastră despre Mircea Badea” (nu trebuie gândit mult ca să-ți dai seama CUI anume i s-a adreat întrebarea :) În rest, dacă ar fi fost după noi, probabil că ne-ar fi prins vinerea în sediul CNA.

Alai cu trei de D

[Dan Diaconescu și compania, la finalul vizitei oficiale din Baia Mare - 19 martie]

Costum de sărbători

Visul american

Marius Tucă, milionarul de la miezul zilei

A doua vizită din cadrul excursiei noastre de zilele trecute a fost la redacţia Jurnalului Naţional, unde ne aştepta domnul Marius Tucă. Îl ştiam cu toţii de când eram mici, i-am urmărit evoluţia de-a lungul anilor, şi abia aşteptam să îl vedem pe viu şi să îi auzim poveştile.

Cu modestie în glas şi-n vorbe, ne-a vorbit despre drumul pe care l-a bătut pentru a ajunge unde e azi, despre lucrurile care-i plac şi care nu, despre opinia sa vizavi de direcţia în care o ia presa de azi şi ne-a încurajat să ne ţinem de calea pe care am ales-o optând pentru Jurnalism. Ne-a mai sfătuit să nu amânăm proiectele şi planurile care ne trec prin minte, spunând că el regretă faptul că nu a apucat să-i intervieveze, de pildă, pe Adrian Păunescu şi pe Florian Pittiş înainte ca aceştia să se stingă.

Un material cu Marius Tucă va fi postat, zilele acestea, pe site-ul UBB TV.

Casa cântecelor de adormit Mitzura

Unul dintre profesorii mei, domnul Ilie Rad, a avut, mai demult, ideea unei excursii la Bucureşti, în cadrul căreia să vizităm locuri frumoase, dar absente de pe harta obiectivelor turistice. Ideea dânsului s-a materializat abia anul acesta, când a luat şaizeci de studenţi doritori şi i-a dus în vizitele mult aşteptate.

Prima oprire, casa memorială Tudor Arghezi – muzeul Mărţişor. Ne-a aşteptat doamna Mitzura, încântată de vizită şi dornică să ne prezinte toate ungherele casei şi grădinii în care, demult, a trăit alături de părinţii şi de fratele dânsei.

Ne-a arătat mormintele poetului şi soţiei sale, mormântul şi cuşca lui Zdreanţă - unul din cei mai cunoscuţi căţei ai ţării - , ne-a dus prin muzeul memorial, unde ne-a arătat fotografii de familie, manuscrise şi cărţi vechi ale lui Tudor Arghezi, şi ne-a lăsat să vizităm casa cea veche, cu douăzeci de camere, construită chiar de mâna poetului.

Apoi ne-a împărtăşit din amintirile sale, frumoase şi mai puţin frumoase, din viaţa petrecută alături de părinţi. Spunea că Tudor şi Paraschiva Arghezi s-au iubit foarte mult [el obişnuia să spună că toată literatura României nu face cât o ciorbă de-a Paraschivei], trăind împreună mai bine de cincizeci de ani. Ne-a povestit despre greutăţile pe care le-a resimţit familia odată cu intrarea în închisoare a poetului, despre Zdreanţă, despre fratele său Baruţu, care s-a stins din viaţă, despre colaborarea cu SRR şi despre povara numelui Arghezi.

[Un material video realizat de colegii mei de la UBB TV, conţinând un interviu cu doamna Mitzura Arghezi, va fi postat, zilele acestea, pe site-ul UBB TV.