Pierdut

Bar

Arahnofobia

Mau

Lazy summer

Paint me a room

[click pe fotografie pentru a o vedea la dimensiuni mai mari]

Răzbunarea Giocondei

Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

[Nichita Stănescu]

Eşti om sau fotoreporter? [de pe mail]

Imaginează-ţi că eşti fotoreporter al unei importante agenţii de presă din România.

Eşti trimis pe teren, în mijlocul unui dezastru natural: inundaţii. Apă peste tot, baraje rupte, terenuri şi case distruse, oameni şi animale luate de ape…

Încerci să surprinzi momente impresionante, care vor rămâne mărturie a acestei calamităţi.

Deodată vezi, la volanul unui 4X4, un bărbat ce luptă disperat să nu fie luat de valuri. Te apropii de el…parcă l-ai mai văzut undeva…şi brusc îl recunoşti: este Băsescu!

Realizezi că apele îl vor înghiţi în orice moment, poate pentru totdeauna. Ai două posibilităţi: îi salvezi viaţa sau realizezi fotografia vieţii tale, care înfăţişază moartea unuia dintre cei mai importanţi oameni din stat.

Acum vine întrebarea grea: poza o faci color sau alb-negru?

Roots, photo roots

Plecase în Spania undeva prin ’98, în căutarea unei slujbe mai bune. De-a lungul anilor petrecuţi departe de casă, s-a plimbat prin mai multe ţări europene, dar de lucrat a lucrat doar în Spania şi Irlanda. De regulă, oamenii care pleacă la muncă în străinătate se întorc şi-şi fac casă, îşi cumpără maşină… el n-a făcut aşa. El a venit, după trei ani, încărcat de cadouri pentru familie şi de muuuuulte cutii cu poze, role de film şi albume foto.

Inutil de zis cât de multă lume l-a condamnat pentru chestia asta. Ideea e că nu i-a păsat deloc. Era pasiunea lui, pentru care dedica mult timp şi mulţi bani, dar care îl făcea fericit. Iar geanta foto verde şi Canon-ul analog păreau parte integrantă a lui, nu se lipsea de ele niciodată.

Dacă pe la douăzeci şi ceva de ani developa singur, în camera obscură improvizată în baie, treptat a renunţat la acest obicei din cauza lipsei de timp. Astăzi, din păcate, fotografia a coborât mult în topul priorităţilor lui, din aceeaşi dureroasă lipsă de timp.

Dragi cititori, vă ofer o minusculă parte din Daniel Filipaş – câteva fotografii din perioada ’98-2001. Film, fără post-procesare sau alte minuni.