Mă refer strict la contextul de aici. Am văzut şi expoziţii de artă contemporană bune sau care măcar funcţionau. Nu pretind că sunt expert în artă, dar cred că pot discerne când văd o tâmpenie, chiar dacă are ataşat un text pretenţios care nu spune practic nimic şi îmi insultă inteligenţa pretinzând că exponatele au în spate un concept pe care de fapt privitorul nu-l înţelege.
Mie mi-au plăcut multe dintre lucrările expuse. Nu toate, normal. Nu cred că pot să placă toate cuiva. Și, pe de-o parte, sunt de acord cu tine. Știu că s-a ajuns să se numească „artă” absolut orice chestie neînțeleasă. Țin minte că, în urmă cu câțiva ani, un dobitoc a legat un câine într-un muzeu și l-a lăsat acolo, să moară de foame și de sete. Și a încadrat idioțenia și cruzimea aia în capitolul „artă contemporană”.
Păi arta contemporană nu trebuie neapărat să placă ci să transmită un mesaj. Însă foarte adesea mesajul e mult prea ambiguu sau nu are absolut nicio legătură reală cu exponatele (decât poate în mintea artistului sau pe fluturaşul expoziţiei).
De exemplu îmi plac expoziţiile lui Vlad Nancă pentru că sunt haioase exponatele. Dar a avut şi el exponate care nu transmit practic niciun mesaj (ex: nişte pâlnii colorate şi o saltea de 5 metri care trebuiau să reprezinte, chipurile, oamenii săraci; fail).
Partea ciudata e ca, intr-adevar, de cel mai multe ori, pe langa ca iti jigneste inteligenta, te mai jigneste si direct, facandu-te taran sau incult sau mai stiu eu cum pentru ca nu intelegi arta si conceptul si trairea si vizunea si mai stiu eu ce nume ii da ifoselor de tembel castrat intelectual/ artistic. Si este un model fenomenal despre cat de stupizi pot fi unii la cel mai mare muzeu de arta moderna pa care l-am vazut, la Lisabona. Sunt unele exponate la care eu sunt convins ca "artistii" se c...a pe ei de ras ca sunt unii atat de idioti incat sa-i ia in serios, sa le cumpere mizeriile si sa le si expuna. Chiar daca acolo muzeul poate avea scuza ca chiar asta a dorit sa arate, ca uneori sunt stupizi care iau de buna orice idiotenie schizofrenica nascuta la betie sau in turbare. Totusi, sa le gasesc alaturi de Chagall, Moore sau altii mari (chiar daca nici la ei nu pot fi de acord cu orice au scos, dar cine sunt eu?...) a fost pentru mine o dezamagire fenomenala! Arta eu cred, totusi, ca trebuie sa placa. Macar la nivelul de realizare, daca mesajul e dur sau oribil. Si ar trebui sa ne faca mai buni si mai frumosi. Altfel e altceva. nu arta...
Tot așa cum îs anumite lucrări de artă contemporană, neînțelese și, de fapt, imposibil de înțeles, așa îi și avangardismul în literatură. Avusesem dezbateri pe tema asta în liceu, și concluzia unanimă la care ajunseserăm în clasă era că da, oamenii ăia chiar erau beți, drogați sau drogați și beți în același timp când o compus scrierile alea pe care lumea azi le ia în serios și cărora încearcă să le deslușească tainele.
Asta cu deslusitul tainelor e chiar mai tare decat "creatia" insasi! Sa-i vezi pe toti cocalarii intelectuali (pseudo, dar ei nu stiu asta!) cum isi dau neuronii pe spate si incep sa balivernizeze pe langa orice subiect, si cand spun "pe langa" ma refer nu la "despre", ci chiar la "paralel cu"! Si aici intervin inconstienta, incpacitatea de a detecta ridicolul in care te tot afunzi, prostia care are nevoie sa fie si fudula si asa mai departe. Dar tot noi suntem cei care nu intelegem arta...
Contemporary art is boring.
RăspundețiȘtergereDe ce spui asta?
RăspundețiȘtergereMă refer strict la contextul de aici. Am văzut şi expoziţii de artă contemporană bune sau care măcar funcţionau. Nu pretind că sunt expert în artă, dar cred că pot discerne când văd o tâmpenie, chiar dacă are ataşat un text pretenţios care nu spune practic nimic şi îmi insultă inteligenţa pretinzând că exponatele au în spate un concept pe care de fapt privitorul nu-l înţelege.
RăspundețiȘtergereMie mi-au plăcut multe dintre lucrările expuse. Nu toate, normal. Nu cred că pot să placă toate cuiva.
RăspundețiȘtergereȘi, pe de-o parte, sunt de acord cu tine. Știu că s-a ajuns să se numească „artă” absolut orice chestie neînțeleasă. Țin minte că, în urmă cu câțiva ani, un dobitoc a legat un câine într-un muzeu și l-a lăsat acolo, să moară de foame și de sete. Și a încadrat idioțenia și cruzimea aia în capitolul „artă contemporană”.
Păi arta contemporană nu trebuie neapărat să placă ci să transmită un mesaj. Însă foarte adesea mesajul e mult prea ambiguu sau nu are absolut nicio legătură reală cu exponatele (decât poate în mintea artistului sau pe fluturaşul expoziţiei).
RăspundețiȘtergereDe exemplu îmi plac expoziţiile lui Vlad Nancă pentru că sunt haioase exponatele. Dar a avut şi el exponate care nu transmit practic niciun mesaj (ex: nişte pâlnii colorate şi o saltea de 5 metri care trebuiau să reprezinte, chipurile, oamenii săraci; fail).
Da, ştiu de faza cu câinele. Fail.
Partea ciudata e ca, intr-adevar, de cel mai multe ori, pe langa ca iti jigneste inteligenta, te mai jigneste si direct, facandu-te taran sau incult sau mai stiu eu cum pentru ca nu intelegi arta si conceptul si trairea si vizunea si mai stiu eu ce nume ii da ifoselor de tembel castrat intelectual/ artistic.
RăspundețiȘtergereSi este un model fenomenal despre cat de stupizi pot fi unii la cel mai mare muzeu de arta moderna pa care l-am vazut, la Lisabona. Sunt unele exponate la care eu sunt convins ca "artistii" se c...a pe ei de ras ca sunt unii atat de idioti incat sa-i ia in serios, sa le cumpere mizeriile si sa le si expuna. Chiar daca acolo muzeul poate avea scuza ca chiar asta a dorit sa arate, ca uneori sunt stupizi care iau de buna orice idiotenie schizofrenica nascuta la betie sau in turbare. Totusi, sa le gasesc alaturi de Chagall, Moore sau altii mari (chiar daca nici la ei nu pot fi de acord cu orice au scos, dar cine sunt eu?...) a fost pentru mine o dezamagire fenomenala!
Arta eu cred, totusi, ca trebuie sa placa. Macar la nivelul de realizare, daca mesajul e dur sau oribil. Si ar trebui sa ne faca mai buni si mai frumosi. Altfel e altceva. nu arta...
Tot așa cum îs anumite lucrări de artă contemporană, neînțelese și, de fapt, imposibil de înțeles, așa îi și avangardismul în literatură. Avusesem dezbateri pe tema asta în liceu, și concluzia unanimă la care ajunseserăm în clasă era că da, oamenii ăia chiar erau beți, drogați sau drogați și beți în același timp când o compus scrierile alea pe care lumea azi le ia în serios și cărora încearcă să le deslușească tainele.
RăspundețiȘtergereAsta cu deslusitul tainelor e chiar mai tare decat "creatia" insasi! Sa-i vezi pe toti cocalarii intelectuali (pseudo, dar ei nu stiu asta!) cum isi dau neuronii pe spate si incep sa balivernizeze pe langa orice subiect, si cand spun "pe langa" ma refer nu la "despre", ci chiar la "paralel cu"! Si aici intervin inconstienta, incpacitatea de a detecta ridicolul in care te tot afunzi, prostia care are nevoie sa fie si fudula si asa mai departe. Dar tot noi suntem cei care nu intelegem arta...
RăspundețiȘtergere