Amintiri din vechiul scris

[Muzeul Litetaturii Române, noiembrie 2010]

Marius Tucă, milionarul de la miezul zilei

A doua vizită din cadrul excursiei noastre de zilele trecute a fost la redacţia Jurnalului Naţional, unde ne aştepta domnul Marius Tucă. Îl ştiam cu toţii de când eram mici, i-am urmărit evoluţia de-a lungul anilor, şi abia aşteptam să îl vedem pe viu şi să îi auzim poveştile.

Cu modestie în glas şi-n vorbe, ne-a vorbit despre drumul pe care l-a bătut pentru a ajunge unde e azi, despre lucrurile care-i plac şi care nu, despre opinia sa vizavi de direcţia în care o ia presa de azi şi ne-a încurajat să ne ţinem de calea pe care am ales-o optând pentru Jurnalism. Ne-a mai sfătuit să nu amânăm proiectele şi planurile care ne trec prin minte, spunând că el regretă faptul că nu a apucat să-i intervieveze, de pildă, pe Adrian Păunescu şi pe Florian Pittiş înainte ca aceştia să se stingă.

Un material cu Marius Tucă va fi postat, zilele acestea, pe site-ul UBB TV.

Casa cântecelor de adormit Mitzura

Unul dintre profesorii mei, domnul Ilie Rad, a avut, mai demult, ideea unei excursii la Bucureşti, în cadrul căreia să vizităm locuri frumoase, dar absente de pe harta obiectivelor turistice. Ideea dânsului s-a materializat abia anul acesta, când a luat şaizeci de studenţi doritori şi i-a dus în vizitele mult aşteptate.

Prima oprire, casa memorială Tudor Arghezi – muzeul Mărţişor. Ne-a aşteptat doamna Mitzura, încântată de vizită şi dornică să ne prezinte toate ungherele casei şi grădinii în care, demult, a trăit alături de părinţii şi de fratele dânsei.

Ne-a arătat mormintele poetului şi soţiei sale, mormântul şi cuşca lui Zdreanţă - unul din cei mai cunoscuţi căţei ai ţării - , ne-a dus prin muzeul memorial, unde ne-a arătat fotografii de familie, manuscrise şi cărţi vechi ale lui Tudor Arghezi, şi ne-a lăsat să vizităm casa cea veche, cu douăzeci de camere, construită chiar de mâna poetului.

Apoi ne-a împărtăşit din amintirile sale, frumoase şi mai puţin frumoase, din viaţa petrecută alături de părinţi. Spunea că Tudor şi Paraschiva Arghezi s-au iubit foarte mult [el obişnuia să spună că toată literatura României nu face cât o ciorbă de-a Paraschivei], trăind împreună mai bine de cincizeci de ani. Ne-a povestit despre greutăţile pe care le-a resimţit familia odată cu intrarea în închisoare a poetului, despre Zdreanţă, despre fratele său Baruţu, care s-a stins din viaţă, despre colaborarea cu SRR şi despre povara numelui Arghezi.

[Un material video realizat de colegii mei de la UBB TV, conţinând un interviu cu doamna Mitzura Arghezi, va fi postat, zilele acestea, pe site-ul UBB TV.

Ultimul Nichita Stănescu

Cu aripi moi [II]

Turcia - nepostate