Pff credinţă religie. Mi-ar place să cred mai degrabă că un tip gras cu pălărie şi pardesiu stă şi veghează de după geam. Are gusturi ciudate în ceea ce priveşte florile şi amplasarea ecranelor TV.
Braşovenilor le plac decorurile cu beţe şi flori de plastic? Tot nu m-am lămurit ce-i cu TV-ul în geam. Probabil l-au pus acolo ca să se poată uita şi oamenii fără adăpost la TV fără sunet. Parasonic.
Intotdeauna poti gasi un detaliu care face diferenta. pt mine, televizorul ala evidentiaza fotografia. e ceva care nu ti se pare la locul lui. Tocmai asta e farmecul.
raspuns legat de comentariul tau la postarea de pe blogul meu: da sunt de aceiasi parere si nici nu as avea cum sa te contrazic pentru ca istoria si faptele te sustin. Din cat am putut eu observa, romanii sunt invidiosi si nerecunoscatori. Daca nu poti face ceva frumos, ignoral pe cel care face. De ce sa il promovam pe Brancusi, cand el a plecat in Franta? Da-l in... Cam asa gandesc unii. Pai el a plecat din tara pentru ca nu era sustinut si apreciat. Sa ne fie rusine.
Nu stiu daca e vorba de invidie, ma indoiesc ca ar fi asa. Cred ca e mai degraba ignoranta, nepasare. Ca si in cazul artistilor care mor, lumea isi aminteste de ei abia atunci cand aude stirea ca au murit.
Foarte bine că s-a cărat Brâncuşi în Franţa. Mişcare deşteaptă. Nu e singurul. Mulţi alţi artişti din alte ţări au plecat şi s-au lansat la Paris.
Mie îmi pare rău de Ion Bîrlădeanu. E absolut genial omul. I-am vâzut câteva lucrări într-o expoziţie de artă contemporană la Cluj. Ceilalţi expozanţi, înafară poate de Perjovschi care era prezent doar cu vreo două caricaturi cam pot să se ascundă - au avut lucrări mult mai slabe. Nici nu are sens să fac efortul mental pentru ca să încerc să-i înţeleg.
Da, despre asta incepusem sa-i scriu lui Costin, ca au plecat de-aici ca sa le fie mai bine in alte parti, sa fie mai apreciati si sa aiba sanse mai mari.
Nu stiu de ce expozitie vorbesti. De Ion Barladeanu am auzit, e impresionant cat talent sta in el, mai ales avant in vedere de la ce premise vai si-amar a pornit.
Reflexia bisericii e fenomenală. De ce nu poți aprecia o poză la adevărata valoare și trebuie să fii Gică contra. Câteodată mă doare că sunt român. Bravo pentru opera de artă
Expoziţia cu porcul din vara anului trecut. S-a întors la acelaşi premise vai-şi-amar. N-am idee dacă s-a întors de bună voie sau l-au făcut cei ce l-au descoperit/lansat.
La Paris s-au lansat mulţi artişti. Şi Alexander Calder a stat aproape un deceniu la Paris. Picasso şi el. Dali la fel. Şi Kandinski a locuit la Paris în ultima perioadă a vieţii însă el era deja artist consacrat şi recunoscut la vremea respectivă. Acolo era nucleul artistic european cam de la începtulul secolului trecut până pe la sfărşitul anilor '60. Acum sunt mai multe (Londra, Berlin, Basel, Veneţia) însă Parisul a rămas tot de bază. Pe plan mondial New York-ul a preluat rolul Parisului, because that's where the money is.
Multumesc, Zodrac! Desi cred ca "opera de arta" e cam mult spus :)
Gelu, sunt de acord cu tine. Dar poate era mai frumos doar sa se lanseze la Paris, apoi sa se intoarca acasa, unde sa ii fie recunoscuta munca si unde sa fie apreciat asa cum trebuia [de Brancusi zic]. Ori, in Romania si acuma Brancusi e mai prost apreciat decat in Franta.
Tu te-ai mai fi întors în ţară la comunism şi colectivizare după ce ai trăit, ai creat şi ţi-ai făcut prieteni la Paris? Mă foarte îndoiesc. Autorităţile comuniste au vrut să-i demoleze Coloana Infinitului prin anii '50. Asta după ce nici n-a luat bani pentru ea şi ne-a făcut-o practic cadou. Probabil că era încă în viaţă la vremea respectivă, deci cam poţi să-ţi imaginezi cât de bine i-o fi căzut vestea. Prin natura lucrărilor lui şi nu numai, Brâncuşi a rămas întotdeauna legat de ţară. Dacă vremurile erau altele, probabil că ar fi revenit, cel puţin în vizită.
Te miri că Brâncuşi e mai apreciat în Franţa decât în ţară? Uită-te puţin în jurul tău, vezi dacă ai cu cine.
PS: Şi Kandinski s-a refugiat la scurt timp după ce au venit bolşevicii la putere. Întâi în Germania unde a fost profesor la Bauhaus, apoi, după ce au venit naziştii la putere şi au închis şcoala, s-a mutat la Paris. Aşa erau vremurile atunci.
Din pacate, "tzara" e facuta din oameni. Poate ca Romania nu l-a uitat si nu l-a subapreciat niciodata pe Brancusi. Au fost doar niste oameni mici pusi pe niste scaune prea mari pentru ei, care nu stiu (si pun intentionat prezentul aici, pentru ca povestea asta e un prezent continuu in Romania) nici de valoare, nici de arta, nici de cat are tzara (si implicit ei) de castigat daca cineva vede si apreciaza o opera a unui roman. Asa a fost posibil ca dorinta lui Brancusi de a dona tot ce avea Romaniei sa nu fie bagata in seama de ceva om mic, prea ocupat cu cine stie ce afacere marunta sau secretara tanara, sau taiatul porcului. Si cum Franta are un alt sistem de control al muncii si de intelegere a perspectivei istorice si a valorii artei adevarate, atelierului lui Brancusi e in buricul parisului, si nu la Targu Jiu sau Bucuresti. Brancusi a incercat. Si asta arata ca nu si-a urat tzara, cum mai sustin unii destepti. Doar ca tzara pe care si el, si altii, si noi, e extrem de diferita de personajele marunte ce defileaza pe la televizor sau pe cate un scaun mult prea mare pentru ele... Cat despre artisti excelenti ce se pierd pentru ca nu sunt recunoscuti, cred ca asta se intampla pentru ca este o ruptura enorma intre cei ce apreciaza cu adevarat arta frumoasa si cei care o pot plati. altfel, casele noastre ale tuturor ar fi pline ochide lucrari superbe, iar artisti adevarati ar fi mereu cu masa plina... Saurt! Tati
Cred ca ai dreptate in tot ce ai scris. Ca Brancusi si-ar fi urat tara, asta nu am auzit de la nimeni pana acum. Dar e drept ca nici nu prea am discutii despre Brancusi cu cineva. Insa un om care isi daruieste atatea sculpturi unui oras [cum a facut Brancusi cu Tg.Jiu], nu prea pare sa-si urasca tara.
Si da, multi dintre cei care au bani garla nu se bucura de prea mult bun gust, si atunci se pierde tot ce-i frumos prin ateliere si dulapuri de-ale celor care le creeaza.
Gandeste-te doar la felul in care a trait Brancusi pana in ultima clipa! Ca un taran dintr-un sat frumos romanesc! Si-a pastrat straiele, si-a pastrat obiceiurile, a pastrat uneltele si chiar si-a facut unele asa cum le stia, atunci cand n-a avut de unde sa le ia. A fost in stare sa rada de filfizoni si de ifosele unor mari "artsiti" sau ARTISTI. S-a pastrat curat sia cautat mereu frumosul etern, esenta formei si puritatea liniilor. Restul a trecut usor pe langa el. E unul dintre cei mai frumosi oameni pe care i-am "cunoscut". Iar atelierul lui (chiar si reconstruit) este o minune! Superb! Romania in cea mai pura si frumoasa stare!
Pff credinţă religie. Mi-ar place să cred mai degrabă că un tip gras cu pălărie şi pardesiu stă şi veghează de după geam. Are gusturi ciudate în ceea ce priveşte florile şi amplasarea ecranelor TV.
RăspundețiȘtergereE ceva cafenea din Brasov, poate de-aia is asa decoratiunile interioare.
RăspundețiȘtergereBraşovenilor le plac decorurile cu beţe şi flori de plastic? Tot nu m-am lămurit ce-i cu TV-ul în geam. Probabil l-au pus acolo ca să se poată uita şi oamenii fără adăpost la TV fără sunet. Parasonic.
RăspundețiȘtergereTelevizorul nu-i chiar in geam, e ceva mai incolo. Dar, intr-adevar, pot sa se uite si oamenii strazii la el, ca din piata se vede perfect.
RăspundețiȘtergereIntotdeauna poti gasi un detaliu care face diferenta. pt mine, televizorul ala evidentiaza fotografia. e ceva care nu ti se pare la locul lui. Tocmai asta e farmecul.
RăspundețiȘtergereMie biserica reflectata in fereastra aia mi-a atras atentia. Ceva nu dadea bine :)
RăspundețiȘtergereraspuns legat de comentariul tau la postarea de pe blogul meu: da sunt de aceiasi parere si nici nu as avea cum sa te contrazic pentru ca istoria si faptele te sustin. Din cat am putut eu observa, romanii sunt invidiosi si nerecunoscatori. Daca nu poti face ceva frumos, ignoral pe cel care face. De ce sa il promovam pe Brancusi, cand el a plecat in Franta? Da-l in...
RăspundețiȘtergereCam asa gandesc unii. Pai el a plecat din tara pentru ca nu era sustinut si apreciat.
Sa ne fie rusine.
Nu stiu daca e vorba de invidie, ma indoiesc ca ar fi asa. Cred ca e mai degraba ignoranta, nepasare.
RăspundețiȘtergereCa si in cazul artistilor care mor, lumea isi aminteste de ei abia atunci cand aude stirea ca au murit.
Foarte bine că s-a cărat Brâncuşi în Franţa. Mişcare deşteaptă. Nu e singurul. Mulţi alţi artişti din alte ţări au plecat şi s-au lansat la Paris.
RăspundețiȘtergereMie îmi pare rău de Ion Bîrlădeanu. E absolut genial omul. I-am vâzut câteva lucrări într-o expoziţie de artă contemporană la Cluj. Ceilalţi expozanţi, înafară poate de Perjovschi care era prezent doar cu vreo două caricaturi cam pot să se ascundă - au avut lucrări mult mai slabe. Nici nu are sens să fac efortul mental pentru ca să încerc să-i înţeleg.
Da, despre asta incepusem sa-i scriu lui Costin, ca au plecat de-aici ca sa le fie mai bine in alte parti, sa fie mai apreciati si sa aiba sanse mai mari.
RăspundețiȘtergereNu stiu de ce expozitie vorbesti. De Ion Barladeanu am auzit, e impresionant cat talent sta in el, mai ales avant in vedere de la ce premise vai si-amar a pornit.
Reflexia bisericii e fenomenală. De ce nu poți aprecia o poză la adevărata valoare și trebuie să fii Gică contra. Câteodată mă doare că sunt român. Bravo pentru opera de artă
RăspundețiȘtergereExpoziţia cu porcul din vara anului trecut. S-a întors la acelaşi premise vai-şi-amar. N-am idee dacă s-a întors de bună voie sau l-au făcut cei ce l-au descoperit/lansat.
RăspundețiȘtergereLa Paris s-au lansat mulţi artişti. Şi Alexander Calder a stat aproape un deceniu la Paris. Picasso şi el. Dali la fel. Şi Kandinski a locuit la Paris în ultima perioadă a vieţii însă el era deja artist consacrat şi recunoscut la vremea respectivă. Acolo era nucleul artistic european cam de la începtulul secolului trecut până pe la sfărşitul anilor '60. Acum sunt mai multe (Londra, Berlin, Basel, Veneţia) însă Parisul a rămas tot de bază. Pe plan mondial New York-ul a preluat rolul Parisului, because that's where the money is.
Multumesc, Zodrac! Desi cred ca "opera de arta" e cam mult spus :)
RăspundețiȘtergereGelu, sunt de acord cu tine. Dar poate era mai frumos doar sa se lanseze la Paris, apoi sa se intoarca acasa, unde sa ii fie recunoscuta munca si unde sa fie apreciat asa cum trebuia [de Brancusi zic]. Ori, in Romania si acuma Brancusi e mai prost apreciat decat in Franta.
Tu te-ai mai fi întors în ţară la comunism şi colectivizare după ce ai trăit, ai creat şi ţi-ai făcut prieteni la Paris? Mă foarte îndoiesc. Autorităţile comuniste au vrut să-i demoleze Coloana Infinitului prin anii '50. Asta după ce nici n-a luat bani pentru ea şi ne-a făcut-o practic cadou. Probabil că era încă în viaţă la vremea respectivă, deci cam poţi să-ţi imaginezi cât de bine i-o fi căzut vestea. Prin natura lucrărilor lui şi nu numai, Brâncuşi a rămas întotdeauna legat de ţară. Dacă vremurile erau altele, probabil că ar fi revenit, cel puţin în vizită.
RăspundețiȘtergereTe miri că Brâncuşi e mai apreciat în Franţa decât în ţară? Uită-te puţin în jurul tău, vezi dacă ai cu cine.
PS: Şi Kandinski s-a refugiat la scurt timp după ce au venit bolşevicii la putere. Întâi în Germania unde a fost profesor la Bauhaus, apoi, după ce au venit naziştii la putere şi au închis şcoala, s-a mutat la Paris. Aşa erau vremurile atunci.
Nu ma mir, da' e trist ca asa a fost sa fie si ca nici macar nu se putea intoarce aici. Sau, ma rog, ca n-avea la ce se intoarce aici.
RăspundețiȘtergereSunt de acord si cu faptul ca asa erau vremurile. Desi vreau sa cred ca Rusia isi aprecia artistii mai mult decat ii aprecia Romania pe-ai ei.
Înlocuieşte "Rusia" cu "bolşevicii" sau cu "Stalin" şi "România" cu "regimul comunist Gheorghiu-Dej".
RăspundețiȘtergereSuna mai bine cu tari :)
RăspundețiȘtergereVezi ca se scrie "eglise", cu un singur s :P
RăspundețiȘtergerePfff...te doare mintea, acuma vaz :)
RăspundețiȘtergereSar'na! :D
Din pacate, "tzara" e facuta din oameni. Poate ca Romania nu l-a uitat si nu l-a subapreciat niciodata pe Brancusi. Au fost doar niste oameni mici pusi pe niste scaune prea mari pentru ei, care nu stiu (si pun intentionat prezentul aici, pentru ca povestea asta e un prezent continuu in Romania) nici de valoare, nici de arta, nici de cat are tzara (si implicit ei) de castigat daca cineva vede si apreciaza o opera a unui roman.
RăspundețiȘtergereAsa a fost posibil ca dorinta lui Brancusi de a dona tot ce avea Romaniei sa nu fie bagata in seama de ceva om mic, prea ocupat cu cine stie ce afacere marunta sau secretara tanara, sau taiatul porcului. Si cum Franta are un alt sistem de control al muncii si de intelegere a perspectivei istorice si a valorii artei adevarate, atelierului lui Brancusi e in buricul parisului, si nu la Targu Jiu sau Bucuresti. Brancusi a incercat.
Si asta arata ca nu si-a urat tzara, cum mai sustin unii destepti. Doar ca tzara pe care si el, si altii, si noi, e extrem de diferita de personajele marunte ce defileaza pe la televizor sau pe cate un scaun mult prea mare pentru ele...
Cat despre artisti excelenti ce se pierd pentru ca nu sunt recunoscuti, cred ca asta se intampla pentru ca este o ruptura enorma intre cei ce apreciaza cu adevarat arta frumoasa si cei care o pot plati. altfel, casele noastre ale tuturor ar fi pline ochide lucrari superbe, iar artisti adevarati ar fi mereu cu masa plina...
Saurt!
Tati
Cred ca ai dreptate in tot ce ai scris. Ca Brancusi si-ar fi urat tara, asta nu am auzit de la nimeni pana acum. Dar e drept ca nici nu prea am discutii despre Brancusi cu cineva. Insa un om care isi daruieste atatea sculpturi unui oras [cum a facut Brancusi cu Tg.Jiu], nu prea pare sa-si urasca tara.
RăspundețiȘtergereSi da, multi dintre cei care au bani garla nu se bucura de prea mult bun gust, si atunci se pierde tot ce-i frumos prin ateliere si dulapuri de-ale celor care le creeaza.
Gandeste-te doar la felul in care a trait Brancusi pana in ultima clipa! Ca un taran dintr-un sat frumos romanesc! Si-a pastrat straiele, si-a pastrat obiceiurile, a pastrat uneltele si chiar si-a facut unele asa cum le stia, atunci cand n-a avut de unde sa le ia. A fost in stare sa rada de filfizoni si de ifosele unor mari "artsiti" sau ARTISTI. S-a pastrat curat sia cautat mereu frumosul etern, esenta formei si puritatea liniilor. Restul a trecut usor pe langa el.
RăspundețiȘtergereE unul dintre cei mai frumosi oameni pe care i-am "cunoscut". Iar atelierul lui (chiar si reconstruit) este o minune! Superb! Romania in cea mai pura si frumoasa stare!