Interviu Monica Murgu

În universul fotografiei românești, Monica Murgu este un nume care, de ceva ani buni, strălucește tot mai tare. Participă frecvent la concursuri, unde de multe ori talentul îi este răsplătit cu premii. În rest, creează scene de povești pe bandă rulantă, cu ajutorul camerei foto, al editoarelor și al imaginației deosebit de bine cultivată. Este studentă în anul V la Design [UAUIM, București], iar pe lângă școală găsește în continuare timp pentru portetele sale imaginare, frumos colorate, care au consacrat-o. [Foto: Monica Murgu]

[1.] Cum se îmbină fotografia cu design-ul? Te-a ajutat, până acum, vreunul dintre domenii la îmbunătăţirea celuilalt?

Cred că fotografia şi design-ul se completează una pe alta în măsura în care orice artă este mai bine înţeleasă prin folosirea şi a altor "unelte" ajutătoare. Faptul că studiezi frumosul prin intermediul mai multor arte, că încerci să observi lumea din mai multe perspective, nu poate fi decât benefic în procesul de creaţie.

Şi pentru că mai întâi a fost fotografia, şi abia după aceea design-ul, aceasta a reprezentat un important ajutor, poate chiar mi-a deschis apetitul pentru "altceva". În ce măsură m-au ajutat fiecare în dezvoltarea celeilalte, este destul de greu de identificat, atâta timp cât nu pot să le separ. Sunt două lucruri care, luate separat, par diferite, iar luate împreună, par alipite prin lianţi comuni.

[2.] Ai putea face o diferenţiere între ele, să spui care ţi-e mai drag?

Fotografia a fost prima pasiune, deci îmi este mai dragă [probabil că, dacă nu ar fi fost fotografia, nu mă gândeam să studiez design-ul, iar drumul meu putea să ia altă întorsură].

[3.] Există numeroase dezbateri cu privire la apartenenţa manipulării digitale în sfera fotografiei. Tu ai realizat multe astfel de imagini; consideri că e vorba de fotografie sau de altă artă în cazul lor?

Într-adevăr, am avut multe polemici în care dezbăteam limita dintre manipulare digitală şi fotografie. Ca orice discuţie ce are ca subiect arta sau artele, părerile sunt împărţite, iar caracterul lor este pur subiectiv.

Manipularea digitală îşi trage seva din fotografie, rădăcinile acesteia fiind adânc împlântate în esenţa tuturor artelor vizuale. Deci pot susţine că este o artă de sine stătătoare, dar care are la bază fotografia.

[4.] Ești de părere că o editare de acest gen poate fi considerată fotografie?

Nu, nu este fotografie.

[5.] Ce genuri fotografice preferi?

Greu de spus, mai ales că împărțirea fotografiei în genuri este, de asemenea, subiectivă. Mi-au plăcut dintotdeauna portretele, compozițiile suprarealiste, conceptuale și abstracte și, în ultima vreme, am prins gustul fotografiei de arhitectură. Mai mult decât genul fotografic, contează povestea din spatele oricărei fotografii, fie ea jurnalistică sau natură statică.

[6.] Am observat că realizezi, de multe ori, colaje – prin alăturare de fotografii. Consideri că o singură fotografie nu este suficientă pentru a spune o poveste?

Ba da, o singură fotografie poate fi de ajuns pentru o poveste - depinde, totuși, ce poveste vrei să spui; în funcție de ce îmi imaginez, aleg modalitatea de creare a acesteia, modalitate ce poate varia de la a compune cadrul din mai multe fotografii, sau din una singură.

Atâta timp cât reușesc să îmi exprim gândurile și stările printr-o imagine, contează mai puțin modul prin care o fac.

[7.] De asemenea, am văzut că, de foarte multe ori, ești deopotrivă fotograf și model în propriile fotografii. Cum de e frecvența atât de mare a acestor tipuri de lucrări?

:) Da, așa este, am abordat această metodă frecvent din diverse motive: în primul rând, îmi modelez mișcările cel mai bine în funcție de ideile pe care le am, știu exact ceea ce vreau și trec peste etapa în care trebuie să transmit modelului starea respectivă; în al doilea rând, sunt tot timpul cu aparatul la mine, deci disponibilă pentru o fotografie spontană.

[8.] Și te descurci ușor așa, cu trepiedul, intuind cam cum ar veni încadrarea?

Da, e destul de ușor atâta timp cât ai un trepied și faci câteva poze de compunere a cadrului înainte.

[9.] Totuși, faptul că realizezi des autoportrete nu răspunde la o întrebare: îți e mai ușor [sau mai plăcut] să te ai pe tine ca model decât să alegi pe altcineva?

Da, este mai ușor.

[10.] Care crezi că sunt cele mai bune metode de autopromovare la îndemâna unui artist vizual?

Cred că cele mai bune metode de autopromovare sunt site-ul personal și blog-ul, dar și participarea la concursuri și expoziții. Diferă foarte mult de public, iar pentru a-ți face cunoscute lucrările, trebuie să-i vizezi pe toți.

[11.] Tu ai avut până acum și expoziții, ai participat și la concursuri, ai site personal și blog. Dintre toate, cu care te mândrești cel mai tare și de ce?

Am uitat să menționez că toate sunt interconectate, deci fără una, nu ar exista cealaltă și așa mai departe; prin urmare, nu știu dacă aș putea spune că sunt mai mândră de una din realizări decât de cealaltă. Am început cu blog-ul, mi l-am făcut la sugestia unei doamne profesoare care știa de pasiunea mea, am continuat cu participarea la concursuri, urmate de expoziții și site.

Dintre concursuri, cred că cea mai mare realizare a fost participarea și câștigarea locului 2 la Inspired 2007 - Fashion Photography, ceea ce a dus și la organizarea primei mele expoziții personale - Pensive Reflections - aprilie 2008, la Barka Saffron. Au urmat site-ul și participarea la expoziții colective.

[12.] Cu ce visezi să te mândrești peste ani? Unde vrei să ajungi cu fotografia?

Încă nu știu unde vreau să ajung, îmi pun întrebarea aceasta zi de zi și nu am ajuns la un răspuns hotărât. Cred că mai puțin contează destinația, ci drumul parcurs; mă las purtată de valul imaginației și, cu siguranță, voi ajunge undeva. Mă tem că, dacă aș face din fotografie un scop în sine, și-ar pierde farmecul momentului, al clipei prezente. Momentan, este acel ceva pe care-l fac pentru a mă detașa de realitate, visez și încerc să reprezint visarea mea.

[13.] Ți-ar plăcea să fii fotograf profesionist sau să trăiești din altceva și să lași fotografia la stadiul de pasiune?

Nu vreau să trăiesc doar din fotografie, vreau ca aceasta să rămână în locul magic în care ajung doar uneori pentru a evada.

[14.] Dar cu designul unde vrei să ajungi?

Mi-am pus deseori aceeași întrebare și am ajuns la concluzia că design-ul este ceva ce am făcut întotdeauna ajutându-mă de pasiunea pentru fotografie, deci din prisma a altceva; cred că este ceea ce m-a ajutat să rămân cu picioarele pe pământ din punct de vedere profesional, s-a îmbinat foarte bine cu fotografia. În viitor, mi-ar plăcea sa le combin în continuare.

[15.] Să le combini sau să le practici în paralel?

Să le combin - nu pot afirma că le practic în paralel atâta timp cât mă folosesc de mijloacele fotografiei în design și invers.

[16.] Ai vreun proiect fotografic aflat în derulare acum?

Nu am niciodată un singur proiect foto, tot timpul lucrez la ceva nou - ce aparține sau nu unei serii; momentan, am început mai multe serii-poveste: cu uși și ferestre [am fost dintotdeauna fascinată de acestea, mi se par niște simboluri foarte sugestive și expresive], peisaje alb-negru de iarnă, fantastice, în care sunt inserate personaje și, eventual, clădiri vechi, precum și o serie de colaje - autoportrete cu elemente ce, aflate în aceeași compoziție, creează o atmosferă ciudată, cu simboluri diverse, o lume haotică.