Branul nins

Cum vara asta nu am mers mai nicăieri, am decis să mergem acuma, iarna, undeva frumos, două-trei zile. Aşa că weekend-ul trecut mi l-am luat pe Adi de-o mână şi am pornit împreună spre Bran. El nu mai fusese niciodată, eu fusesem acum vreo 4-5 ani, dar nu iarna, aşa că acum, numai bine, am avut ocazia să admirăm regiunea Braşov-Bran-Moieciu aflată sub zăpezi.

Am mers [evident] şi la Castelul Bran, care în interior a suferit schimbări majore în ultimii ani. Mobila e schimbată [contextul cred că îl ştim cu toţii, nu mai are rost să dezbatem asta aici], camere vechi sunt închise, camere noi sunt deschise, o mulţime de expoziţii temporare sunt găzduite în castel, iar Bram Stoker şi vampirii şi-au găsit locuri de cinste pe câte un panou de sticlă dintr-o oarecare odaie. Şocant la prima impresie, dar previzibil pentru adâncul minţii mele, unde adun toate gândurile cărora nu vreau să le dau glas, nicăieri nu scrie că lucrarea lui Stoker e ficţiune. De fapt, se cam sugerează că ar fi adevărată toată povestea. Pentru că, nu-i aşa? lui Stoker îi datorăm [aproape] tot turismul din Bran, aşa că doar nu era să aruncăm cu pietre în el sau să spunem, Doamne fereşte, că minte. La un moment dat, apare scris ceva de genul “vampirii sunt o parte importantă a istoriei”. Subliniez - a istoriei, nu a mitologiei. Orice discuţie de-aici în colo e de prisos. Dacă noi tot insistăm pe treaba cu Dracula, nu-i de mirare că vin străinii în Bran cu ghirlande de usturoi şi cu tone de crucifixuri, uitându-se disperaţi în toate părţile, da’ de iese vreun vampir de undeva.

Data trecută nu era permis fotografiatul decât în schimbul achitării unei taxe speciale, în jur de 15-20 lei, parcă. Taxă pe care evident că nu am vrut s-o achit, era cu mult mai scumpă decât biletul. Dar, ca tot ţopârlanul care nu pricepe ce-s alea reguli, am făcut vreo două-trei fotografii şi-atunci, ferindu-mă de ghizi şi de personalul muzeului, care ar fi putut să ceară să-mi vadă permisul foto. În apărarea mea, insist să spun că nu folosesc niciodată blitz în interiorul muzeelor şi al bisericilor [nici acolo unde e permis], pentru că mi se pare o chestie de bun-simţ. Ştiu ce efect nefast are blitz-ul pentru tablouri şi pereţi, la fel cum ştiu ce efort mare stă în restaurare, aşa că mi se pare normal să nu-mi bat joc de cei care se ocupă de administrare. Oricum o să vină alţii, mai nesimţiţi, şi o să facă o mie de poze cu blitz.

Ideea e că acum trebuie plătită doar taxă video. Dacă ai doar cameră foto, nu trebuie să plăteşti nimic. Ca atare, am putut face câââââte poze mi-a poftit sufletul, fără să mă mai feresc de personalul muzeului. Mai jos sunt câteva dintre ele.