marți, 28 septembrie 2010

Arahnofobia



6 comentarii:

  1. Si eu is fascinata de chestiile alea, da' mi-i cumplit de groaza de paianjeni. Doar ca asa, daca ii vezi numa [preferabil nemiscati si stand intr-o poza] is chiar frumosi.

    RăspundețiȘtergere
  2. şi mie îmi era într-o vreme.când aveam câte unu' pe tavan,aşa urlam după mama ca din gură de şarpe :)) da' de la o vreme încoace mă gândesc că...ce naiba?n-au ce să-mi facă.atâta că nu au un aspect tocmai "pufos",ca să zic aşa,cu picioroangele alea.dar,în fond,îs la fel ca orice alte gângănii.
    şi pot să spun că am ajuns la performanţa de a-i prinde chiar eu pe ăia la care ajung,fără s-o mai strig pe mama :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu am ajuns la performanta de a nu mai striga :) Bine, daca se urca o bestie din aia cu opt picioare pe mine, strig cateva ore. Da' daca o vad pe perete e ok, ma retrag incet si aduc intariri :)

    RăspundețiȘtergere
  4. acuma mi te-am imaginat pe tine cu o armata intreaga in spatele tau =))

    RăspundețiȘtergere