Vineri, după întâlnirea cu Ion Iliescu, am mers la sediul TVR. Ne-a așteptat Gabriel Giurgiu, care ne-a purtat prin studiouri, regii de emisie și platouri mai bine de o oră jumate. Și, chiar dacă eram în cei mai comozi teniși posibil, m-au durut picioarele și spatele groaznic când am terminat turul uriașului sediu de pe Dorobanților.
Oricum, TVR-ul e...uau. E vechi și puține sunt zonele mai moderne sau renovate/reconstituite. În rest, îți inspiră un aer puternic de perdioadă de început de ani '90. Dar alea câteva zeci de hectare de teren pe care se întinde televiziunea au povești la fiecare pas, în fiecare colțișor. Am găsit chiar și o ușă de metal găurită de un glonț (ziceau că ar fi de la Revoluție), undeva pe holul care ducea spre cel mai mare studio. Cred că aș fi putut rămâne să mă plimb pe-acolo o săptămână și tot nu m-aș fi plictisit. Stăteam și mă holbam ca un copil hăbăuc la toate lucrușoarele puse, mai mult sau mai puțin grijuliu, pe holuri sau prin hale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu