După ploaie

Libertate

Excursie la București - ziua a treia - studiourile Intact

Ultima oprire: studiourile Intact. Aici, pe bune, dacă nu trăgeau proful și șoferul de noi să plecăm odată către Cluj, probabil că am fi sfârșit fie prin a ne petrece tot restul weekendului în studiouri, fie prin a enerva pe careva până ne-ar fi dat afară. Probabil că mai degrabă s-ar fi întâmplat prima variantă. Nu știu cum și de ce, dar oamenii ăia sunt teribil de calmi.

Cu câteva minute înainte să intre Daniel Osmanovici în emisie, noi încă ne făceam poze prin platou și ne jucam cu monitoarele de la meteo. Asta după aproape o oră de „Uaaau, uite studioul de la GSP!”, „Uaaaau, uite platoul Observatorului!”, „Oare aici s-o filmat Goluri și Goale?”, „Ni, de-aici emite Badea!”, „Heeei, nu vă faceți o poză cu noi?”. Ne-am întâlnit și cu Oana Stancu, l-am văzut și pe Adrian Ursu. În rest, am stat cu Daniel Osmanovici și ne-am distrat cu el și cu echipa de la Observator până am uitat toți de oboseală.

Aaaaa, și să nu uit! Am avut un ghid bestial :)


Știu că mai au câțiva studenți bloguri pe care s-ar putea să fi publicat materiale despre excursia la București, dar nu le știu linkurile. Deocamdată, singurul loc unde am mai găsit scris despre asta e blogul profesorului nostru, Ilie Rad .

Excursie la București - ziua a treia - Intact Media Academy

Confirmată pe ultima sută de metri, întâlnirea noastră cu Alessandra Stoicescu a avut loc, până la urmă, sâmbătă dimineața, la sediul Intact Media Academy. Ne-am plimbat puțin cu autocarul puțin până să-l găsim, dar a meritat. Alessandra Stoicescu ne-a făcut turul sălilor de curs, al regiilor de emisie și al studiorilor, am stat cu ea de vorbă despre IMA, despre Intact, despre experiența ei în presă, despre colegii de breaslă etc. Iar Clara și Cristiana au fost ceva mai curajoase și s-au dus să se joace cu camera și cu prompterul.

Foarte fain. Alt loc din care nu aș mai fi plecat tare degrabă.

Excursie la București - ziua a treia - Muzeul Literaturii Române

Ziua a treia a excursiei la București a început, pentru unii dintre noi, la mai puțin de o oră de la momentul în care am pus capul pe pernă. Muzeul Literaturii Române a fost prima oprire. Muzeu, de altfel, foarte interesant, care expune o grămadă de obiecte și documente relevante pentru literatura română, lăsând publicul să descopere multe altele de acest gen prin zecile de sertare din săli.
Merită văzut, asta cu siguranță, dar nu la prima oră. Nu când mai sunt o grămadă de oameni acolo, ca să trebuiască să aștepți până îți vine rândul la vitrină. Nu după o noapte de bumți-bumți prin baruri.

Excursie la București - ziua a doua: Realitatea TV

Ne-am încheiat ziua a doua la Realitatea TV. Normal că, după ce am văzut sediul Televiziunii Române, cel al Realității ne-a lăsat afiș - diferența e ca de la cer la pământ. E drept, TVR-ul e mult mai mare și, din punctul meu de vedere, mai interesant dintr-o mie de motive. În schimb, sediul Realitatea TV e mult mai modern. Aparatura e mai nouă și mai performantă, decorurile sunt mai moderne, iar senzația generală e de aerisit, de ordonat. Toate lucrurile stau la locul lor, totul e curat și aranjat. Nu tu recuzită plasată neglijent pe holuri, nu tu cabluri zăcând aiurea peste tot.

Nu am tare multe fotografii de la studiourile Realității, pentru că scopul principal al vizitei noastre acolo a fost să stăm în public la „Trezește România!”. Așa că, așa cum era de așteptat, nu mă puteam plimba în voie cu camera foto pe-acolo.

A, da! Pe lângă Andreea Marin-Bănică, ne-am întâlnit și cu Cosmin Stan pe-acolo :)

Excursie la București - ziua a doua: TVR

Vineri, după întâlnirea cu Ion Iliescu, am mers la sediul TVR. Ne-a așteptat Gabriel Giurgiu, care ne-a purtat prin studiouri, regii de emisie și platouri mai bine de o oră jumate. Și, chiar dacă eram în cei mai comozi teniși posibil, m-au durut picioarele și spatele groaznic când am terminat turul uriașului sediu de pe Dorobanților.

Oricum, TVR-ul e...uau. E vechi și puține sunt zonele mai moderne sau renovate/reconstituite. În rest, îți inspiră un aer puternic de perdioadă de început de ani '90. Dar alea câteva zeci de hectare de teren pe care se întinde televiziunea au povești la fiecare pas, în fiecare colțișor. Am găsit chiar și o ușă de metal găurită de un glonț (ziceau că ar fi de la Revoluție), undeva pe holul care ducea spre cel mai mare studio. Cred că aș fi putut rămâne să mă plimb pe-acolo o săptămână și tot nu m-aș fi plictisit. Stăteam și mă holbam ca un copil hăbăuc la toate lucrușoarele puse, mai mult sau mai puțin grijuliu, pe holuri sau prin hale.