Trei ani, o lună şi-un pâc [sau cum arată o duminică aproape perfectă]

Duminca e oricum aproape perfectă, pentru că e weekend [sâmbăta e cea mai cea, totuşi, pentru că e mai departe de luni]. Da’ dacă la “aproape perfect”-u’ ăsta se mai adaugă câteva elemente frumoase [buline roşii, ca la grădi], atunci se poate ajunge şi mai departe cu perfecţiunea - calculând pe eterna scară 1-10.

Uite restul de elemente:

- un soooooomn bun, prelungit până spre amiază;

- soare afară [scuze, da’ nu mă inspiră nici norii, nici ploaia, şi nici nu găsesc nimic romantic sau frumos în ele];

- Adi [dăăăăăă…];

- aparatul foto cu bateriile full şi cardul gol;

- un Zorki în care nimeni nu e cu laptopul deschis pe masă [cei care merg acolo ştiu cum arată cafeneaua aia de obicei - internet café-urile, în vremurile lor de glorie, nu aveau în ele atâtea calculatoare câte are Zorki într-o zi normală; şi nu ştiu alţii cum sunt, da’ io fac cu nervii când văd cafenele/mall-uri/magazine/etc. pline de oameni cu laptopuri în faţă (iar asta în mare parte pentru că pe ecranele lor rar o să vezi deschis altceva decât Yahoo Messenger) ];

- o Dulcinee şi încă ceva cocktail dubaş – când vine vorba de mixuri de băuturi şi siropuri, cei de la Zorki îs tata lor;

- plimbărici până la Cetăţuie [care e plină, normal, că doară nu numai eu cu Adi am observat că e frumos afară];

- plimbărici în continuare;

- poze poze poze poze poze;

Cam atât. Urmează partea în care pe mine începe să mă doară piciorul [la mine nu există posibilitatea ca plimbările lungi să fie PREA lungi, pentru că gamba dreaptă are grijă să mă atenţioneze din timp că ar fi cazul s-o las mai moale], mă duc acasă şi mă apuc de teme. Dacă n-ar fi fost ultimele trei elemente surpriză, duminica ar fi atins zecele pe scara perfecţiunii. Aşa, s-o oprit undeva aproape de nouă, da’ tot e ok.

[Chestia pe care o bea Adi e Dulcineea. E bere amestecată cu două feluri de suc de fructe - mere şi încă ceva - şi cu sirop de fructul pasiunii. Sună sinistru [pe lângă că are un nume de-ţi stă ceasu’], ştiu, da’ e bestial. În paharul din fotografia de mai sus era cocktail-ul meu, cu votcă, trei feluri de suc, lime, sirop de fructul pasiunii şi gheaţă. Nu mai ştiu cum îi zicea, da’ era super la gust.]

[A, da! Duminica trecută – că despre duminica trecută e vorba – am împlinit trei ani, o lună şi-un pâc :) ]

P.S. Uite ce faţă are Stewie în poza cu Adi şi cu Dulcineea lui!