[1.] De mai bine de zece ani v-aţi stabilit în România, deşi iniţial aţi venit aici doar pentru studii şi pentru implicarea în câteva campanii sociale. V-aţi luptat mai apoi să obţineţi şi cetăţenie română. De unde vine dragostea aceasta atât de mare pentru România?
În România m-am realizat şi ca om, şi profesional. Îmi merge foarte, foarte bine.
[2.] “So forget the amateurs and come directly to the pro.” – aşa sună un fragment din publicitatea pe care v-o faceţi pe site-ul personal. Cum arăta începutul carierei dumneavoastră de fotograf, înainte de a ajunge “the pro”?
Îmi deschideam drumul printre fotografii consacraţi de la vremea aceea, gen Bumbuţ sau Amăriucăi, cu un book fresh. Şi nu mi-a mers deloc rău…
[3.] Alegerea fotografiei de modă [în defavoarea oricăreia dintre celelalte ramuri ale fotografiei] a ţinut şi de considerente financiare sau doar de preferinţele dumneavoastră?
Întotdeauna am avut o strânsă legătură cu lumea modei…
[4.] În cazul unei fotografii de modă, cât la sută din creativitatea produsului final se datorează fotografului şi cât se datorează fashion editorului?
Depinde de fotograf şi de fashion editor. În cazul meu se ştie că am multe de spus pe set, din punctul meu de vedere fotograful este cel care dirijează şedinţa foto de modă; dar în anumite cazuri, în care fashion editor-ul e foarte bun, devine o colaborare strânsă. Alţi fotografi preferă doar să apese pe buton şi să fie “ascultători”.
[5.] Ce este mai important pentru clienţii care vă solicită fotografii de modă: latura artistică, originală a creaţiei, sau contează să se vadă cât mai bine şi clar outfit-ul?
Ce credeţi? Şi una, şi alta, desigur.
[6.] CV-ul dumneavoastră cuprinde numeroase diplome, distincţii şi colaborări cu nume importante [fie că e vorba de persoane sau de branduri]. Cu ce premiu/colaborare vă mândriţi cel mai mult?
Mă mândresc cu faptul că, după 9 ani de fotografie şi contrar spuselor “colegilor” mei am fost, sunt şi o să mai fiu în top în ceea ce ţine de fotografia de modă.
[7.] Atât fotomodelele, cât şi persoanele publice [vedete ale scenei politice, muzicale etc. din România] pe care le fotografiaţi, au experienţă în a lucra alături de fotografi profesionişti. Cu cine vă e mai simplu să lucraţi, cu fotomodele sau cu persoane publice?
Cu modelele; în fashion se lucrează cel mai bine cu modele.
[8.] Sunteţi considerat, de către mulţi, ca fiind unul dintre cei mai buni fotografi din România. Totodată, sunteţi singurul fotograf din ţară al cărui nume apare frecvent în presa tabloid. Consideraţi că aţi fost ajutat, în cariera de fotograf, de faptul că eraţi deja cunoscut ca model?
Da, faptul că am apărut în presa mondenă a făcut ca numele meu să fie cunoscut şi în afara industriei. Dar credeţi-mă, ELLE-ul nu îi reuneşte pe cei 3 fashion editori ai săi pentru un editorial de modă de 14 pagini şi lucrează cu mine [putând să lucreze cu orice fotograf ar vrea ei, chiar şi pe gratis], din motivul că eu apar prin reviste… când aud asta de la “colegii” mei nu-mi vine decât să râd…
[10.] Sunteţi adesea în lumina reflectoarelor şi în atenţia presei. Aţi fost iubitul Danielei Gyorfi. Aţi fost model pentru spoturi TV şi aţi apărut în pictorialele multor reviste glossy/lifestyle. Aţi declarat că aţi fi tentat să jucaţi într-o telenovelă sau să moderaţi o emisiune TV, dacă scenariul/formatul vi s-ar potrivi. De care parte a obiectivului vă place cel mai mult sa fiţi?
Îmi place şi în spatele obiectivului, când îmi fac munca de fotograf, dar şi în faţa obiectivului, când îmi fac munca de PR.
[11.] În ce măsură vă inspiraţi din fotografiile altor artişti?
Mă uit la ce fac marii fotografi de modă, gen Meisel, sau Lindbergh, şi da, îmi vin idei şi de la ce fac ei; cine nu învaţă din ceea ce fac maeştrii, bravo lor… dar nu prea îi văd prin reviste… concurenţa mea se uită şi ea. Dacă e să îmi pun în cap să găsesc fotografii care să semene cu ceva ce am mai văzut la un mare fotograf, sigur am să găsesc… dar ştiţi ceva? I don’t care! Pe mine mă interesează aşa de puţin ce fac sau zic alţii, încât nu le doresc decât binele. Pe mine mă interesează ce spune industria, şi industria spune de bine, altfel nu aş fi semnat în luna octombrie Elle-ul, The One, Tabu şi coperta Cosmopolitan…not bad, huh?
[12.] V-am întrebat de inspiraţie deoarece aţi fost acuzat, de foarte multe ori, de plagiat: s-a spus ca aţi “împrumutat” idei de fotografii de la alţii, de peste hotare. Până şi despre layout-ul noului dumneavoastră site s-a spus că ar fi copiat după cel al unui fotograf francez. Cum comentaţi toate aceste acuze?
Da, da, da … sigur. Site-ul meu este configurat similar cu alte site-uri… şi ce dacă? Mi s-a părut că fotografiile sunt bine dispuse şi e uşor de navigat… dar, desigur, pentru cei cărora nu le convine, promit că am să stau să fac studii de informatică şi le voi configura un site aşa cum nimeni nu a mai văzut… “yeah, sure”…
[13.] “Stilul meu ţine de trăiri pe care le am în fiecare poveste, cu modelele într-un anumit spaţiu şi realitate.”, aţi declarat la un moment dat. Unde se pierde stilul şi unde dispar trăirile în cazul seriei “Obsessive”, care este aproape identică cu un pictorial al unei reviste de modă din Italia?
Tema preluată a fost aceeaşi, adică cea cu operaţiile estetice… cadrele au fost altele, lumina a fost alta, dacă vi s-a părut că seamană prea mult, asta e…
[14.] Vă consideraţi realizat pe plan profesional?
Realizat sunt şi nu sunt; sunt pentru că am atins un nivel în care fotografia mea îmi dă şansa să am o viaţă comodă şi să îmi petrec timpul aşa cum vreau eu. Îmi oferă liniştea de a nu mă uita în farfuriile celorlalţi, pentru că a mea oricum are tot ceea ce îmi trebuie.
Pe altă parte nu sunt realizat, pentru că în afara României joburile mele sunt în jur de 8-10 pe an şi aş vrea să fie mult mai multe; când lucrez cu clienţi străini câştig foarte mult, sunt foarte serios, şi ahhh! le place foarte mult că sunt monden! … ehh, naaa, just joking.
Cheers!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu