
Mi-a plăcut că avea în piept o panglică mare de măţişor, deşi luna martie era spre sfârşit. Rar mai vezi femei care să poarte mărţişoare din 1 până în 8 martie, darămite mai târziu de atât… La un moment dat mi-a spus, cu zâmbetul pe buze şi cu o uşoară urmă de mândrie în glas, că a purtat panglica toată luna. Aş fi vrut să pot spune “Ştiu, Fluciu, doar te-am văzut. Stai la două bănci mai în faţă, mi-ar fi fost imposibil să te ratez. Ai purtat panglica asta la fel de obsesiv ca atunci, într-a zecea, când ai purtat fluturele ăla odios până a ruginit [rugină trebuie să fi fost, altfel nu-mi explic motivul pentru care ai renunţat la el], mai ţii minte?”… Aş fi vrut să pot spune asta, dar m-am mulţumit să schiţez un zâmbet slab şi să apăs pe declanşator. La cât de rar ne vedem acum, nici măcar nu mi-am amintit că în locul zâmbetului meu sec ar fi trebuit să fie o sprânceană ridicată şi un “Ciudato…” rostit în şoaptă…
Sunt curioasa in ce masura m-as fi descurcat sa ies din clasa aia, fara tine in spinare, doua banci mai in spate.
RăspundețiȘtergereN-a trecut timpul, Fili. As fi tentata sa zic ca trecem noi, cum o zic batranii. Dar noi nu suntem nici batrani, ci stapani ai timpului si ai amintirilor.
M-a apucat acum o nostalgie si un dor nebun sa redevenim noi, asa cum am fost si cum stiam noi sa fim cel mai bine. Nu cred ca m-as satura niciodata de tine, desi suntem diferite.
Ma bucur ca mi-ai cantat la chitara, mie si numai mie. Nu stiam ce imi lipseste si mi-am dat si eu seama intr-un final: you, always teasing me and me, loving you.
Nu-i nimic pompos.. doar ca.. you started !!!
Mai iesim la poze, ca acum e primavara. Si n-am poze cand e soare soare si-s cu decolteu. Muhahaha
Daca tot ti-o luat o viata sa vezi postul asta, imi ia si mie o viata sa-ti raspund [da' eu o fac neintentionat].
RăspundețiȘtergereDe iesit la poze clar mai iesim, cat de iute, ca imediat vine iar sesiunea pe noi si o sa stam in casa ca somacii, sa invatam de zor.
La chitara, oricand am voce iti cant.
"Toate pozele cu tine, am sa..."