Mi se pare că, de fiecare dată când cineva postează pe undeva fotografii cu vopsitul ouălor de Paște, tabloul e din altă de poveste. Tănticile sunt în costume populare, bucătăriile sunt din basme, oamenii zâmbesc întruna, culorile ouălor sunt impecabile, nu se face strop de mizerie în jur, totul e perfect.
La mine acasă, toată treaba cu vopsitul ouălor de Paște funcționează cam pe același tipar în fiecare an: avem câteva feluri diferite de vopsea, cel puțin una nu iese, cel puțin o nuanță e kitschoasă, cel puțin un albastru e verde sau un verde e albastru, „Mergi, te rog, să mai iei un albastru de la magazin?”, găsim abțibilduri de neam prost în pachetele cu vopsea, în bucătărie e cald de faci cu nervii, eu și câinele ocupăm loc de pomană, „Hai să mai citim o dată, să vedem cât zice să lăsăm în apă.”, la final ne dăm seama că-s un pic cam multe ouă vopsite, nu-i nimic, lasă că la anul facem mai puține. Bonusurile de anul ăsta au fost camera mea foto (adică eu, ocupând loc degeaba într-un mod și mai enervant decât de obicei) și vopseaua aurie de ouă (așa, ca să știe lumea că avem valoare).
La mine acasă, pregătirile de sărbători nu sunt ca în reclame și nici ca în pozele alea (care nu știu unde și într-ale cui case sunt făcute) cu care poți să-ți ilustrezi visele frumoase; în schimb, la mine acasă, pregătirile de sărbători sunt exagerat de normale și cât se poate de faine.
Ce fain! Sărbători frumoase vă doresc! :*
RăspundețiȘtergereSărbători frumoase și ție, Iulia! :)
Ștergere