Azul

Roşu

Roşu e câinele de la mătuşa şi unchiu’ de la ţară. Când era puiuţ, un idiot i-a tăiat coada, l-a înfometat şi apoi l-a aruncat în stradă. Când l-am găsit, tot corpul îi era o rană, pentru că era mâncat de purici şi păduchi. Dar mătuşa, care adoptă toate animalele rănite şi abandonate, l-a adoptat şi pe el. L-a hrănit, l-a îngrijit şi l-a spălat de o groază de ori, până când a murit înecat şi ultimul purice. I-a spus Roşu, pentru că avea blăniţa roşcată – plus că numele de Lupu şi Ursu [tipice câinilor din sat] erau deja luate de alţi doi patrupezi din curte.

După Pongo, Roşu e cel mai frumos animăluţ din lume :)

[Pozele de mai jos sunt făcute în ultimii 4-5 ani; cele de jos sunt cele mai vechi.]

Arahnofobia

Burning dawn

Fruit fairy

A way away

Last words

[Va urma o absenţă destul de lungă a pozelor Cristinei pe blogul meu, ăsta e ultimul set deocamdată. Ea tocmai a plecat spre tărâmuri mai ploioase, dar mai promiţătoare dintr-o mie de puncte de vedere. “And it’s breaking my heart in two.”]

I'm a gypsy. Are you coming with me?

Fără culoare