“De Crăciun, fii mai bun…”

“De Sărbători, deschide-ţi inima şi fii mai bun!”, “Măcar de Crăciun încearcă să fii bun!”… cam pe tiparul ăsta vin cele mai enervante mesaje şi urări pe care le primesc sau le citesc prin ziare şi reviste.

Da’ de ce îmi spun să fiu bun doar de sărbători? De ce nu-mi spun “Azi, 24 mai, fără vreo ocazie specială, fii mai bun! Şi mâine fă la fel, şi poimâine la fel!”? De ce trebe să fie Crăciun ca să-mi spună să-mi deschid inima? Adică e ok, restul anului pot să mi-l petrec fiind o scorpie, fiind un criminal în serie sau orice altceva, da’ de Crăciun hai să fiu simpatic.

Citisem mai demult, într-o revistă, un articol despre cât de superficiali suntem, şi m-am cutremurat de cât de dureros de adevărat era tot ce scria acolo. “De ce, atunci când primim musafiri, scoatem tacâmurile din argint, iar în rest mâncăm şi din vase ciobite pe margini?” Ceva de genul ăsta era fraza care mi-a rămas în minte. Şi doare, pe cuvânt că şi acuma mă doare gândul ăsta. Pentru că tot stau să mă gândesc de ce trebuie să fie musafirul mai presus decât familia, de ce merită să aibă faţa de masă pusă sub tacâmurile bune şi sub şerveţelele cu brăduţ, când noi mâncăm zi de zi fără faţă de masă, cu tacâmurile cu mâner roşu, şi ne ştergem cu şerveţele de-alea galbene, la sul. Şi e chiar culmea, că musafirul ţi-e fix pix pe lângă familie, da’ pe el îl tratezi regeşte.

Mă gândesc de câte ori fac ordine în cameră pentru că vine careva la mine, da’ niciodată nu fac pentru că poate vine mama în camera mea mai târziu. Când vine mama la mine în cameră, întotdeauna e vraişte. Şi niciodată nu-i zic “scuze”, da’ când vine un musafir şi am o bluză şi-un pix puse aiurea, una-două încep cu “ioi, scuze dezordinea…”.

Şi-mi dau seama că prefăcătoriile [poate e exagerat cuvântul, da’ până la urmă cam asta e] astea îs idioate, şi-mi dau seama că fiecare din familie, în parte, e infinit mai preţios decât tooooţi musafirii de pe lume, da’ îs convinsă că gândurile astea n-o să mă schimbe prea tare. Data viitoare când vin musafiri, tot cu tacâmurile bune o să-i servim. Şi data viitoare când o să vină mama în camera mea, tot dezordine o să fie.

Dar versul complet era “De Crăciun, fii mai bun, fii adevărat…”