Dezavantajul în a fi mereu cu camera atârnată de gât e că eu nu apar aproape niciodată în poze. În serii enorme de fotografii de la diferite chefuri sau evenimente, eu nu apar deloc, pare că n-aş fi fost niciodată acolo. Nici cu alţii nu prea am poze, pentru că de regulă nu las camera din mână, o folosesc doar eu. Într-o zi stăteam cu Adi şi ne gândeam că nu avem nu ştiu câte fotografii împreună, că nu ne prea face nimeni. Dup-aia am zis…băi, stai, eu sunt fotografa aici, ce naiba, eu o să fac pozele. Bine, eu şi trepiedul sau alte obiecte de suport, că de poze cu mâna întinsă mi s-o cam acrit.
Ideea e că de-acuma o să avem poze mai multe cu noi :) Nu o să mă comport ca şi cum blogul ăsta ar fi Hi5 [îmi cer scuze, da’ prezenţa mea pe situri de socializare s-a redus la Hi5 şi Vampire Freaks, deci nu pot face altă comparaţie],da' fotografia asta mi-e mult prea dragă ca să n-o pun aici.
[pozele de mai sus sunt din căminul 5 Haşdeu, de anul trecut: uşa de vizavi de vechea mea cameră, respectiv Stricăcel, frigiderul nostru iubit]
[proiectantul Băncii Transilvania din Observator e genial – dacă eşti în scaun cu rotile şi ai nevoie de ajutor ca să urci treapta, trebuie întâi să urci treapta, ca altfel n-ai cum să ajungi la sonerie]
[din nou, pentru satisfacţie maximă, click pe poze pentru a le vedea mari]
Mi-am ridicat iubirea pe piedestaluri mai mari decât mi-aş fi imaginat vreodată că voi putea, depăşind cu mult “sine qua non”-ul şi depăşind cu mult chiar şi viaţa. Mi-am ridicat iubirea la rangul de divinitate. Pentru mine, el nu e soarele, aerul sau lumina, ci toate astea şi ceva mai mult. Pentru mine, el e sacrul şi tot ce presupune acesta. Adi e personal Jesus. Someone who hears your prayers, someone who cares. Someone who’s there.
“De Sărbători, deschide-ţi inima şi fii mai bun!”, “Măcar de Crăciun încearcă să fii bun!”… cam pe tiparul ăsta vin cele mai enervante mesaje şi urări pe care le primesc sau le citesc prin ziare şi reviste.
Da’ de ce îmi spun să fiu bun doar de sărbători? De ce nu-mi spun “Azi, 24 mai, fără vreo ocazie specială, fii mai bun! Şi mâine fă la fel, şi poimâine la fel!”? De ce trebe să fie Crăciun ca să-mi spună să-mi deschid inima? Adică e ok, restul anului pot să mi-l petrec fiind o scorpie, fiind un criminal în serie sau orice altceva, da’ de Crăciun hai să fiu simpatic.
Citisem mai demult, într-o revistă, un articol despre cât de superficiali suntem, şi m-am cutremurat de cât de dureros de adevărat era tot ce scria acolo. “De ce, atunci când primim musafiri, scoatem tacâmurile din argint, iar în rest mâncăm şi din vase ciobite pe margini?” Ceva de genul ăsta era fraza care mi-a rămas în minte. Şi doare, pe cuvânt că şi acuma mă doare gândul ăsta. Pentru că tot stau să mă gândesc de ce trebuie să fie musafirul mai presus decât familia, de ce merită să aibă faţa de masă pusă sub tacâmurile bune şi sub şerveţelele cu brăduţ, când noi mâncăm zi de zi fără faţă de masă, cu tacâmurile cu mâner roşu, şi ne ştergem cu şerveţele de-alea galbene, la sul. Şi e chiar culmea, că musafirul ţi-e fix pix pe lângă familie, da’ pe el îl tratezi regeşte.
Mă gândesc de câte ori fac ordine în cameră pentru că vine careva la mine, da’ niciodată nu fac pentru că poate vine mama în camera mea mai târziu. Când vine mama la mine în cameră, întotdeauna e vraişte. Şi niciodată nu-i zic “scuze”, da’ când vine un musafir şi am o bluză şi-un pix puse aiurea, una-două încep cu “ioi, scuze dezordinea…”.
Şi-mi dau seama că prefăcătoriile [poate e exagerat cuvântul, da’ până la urmă cam asta e] astea îs idioate, şi-mi dau seama că fiecare din familie, în parte, e infinit mai preţios decât tooooţi musafirii de pe lume, da’ îs convinsă că gândurile astea n-o să mă schimbe prea tare. Data viitoare când vin musafiri, tot cu tacâmurile bune o să-i servim. Şi data viitoare când o să vină mama în camera mea, tot dezordine o să fie.
Dar versul complet era “De Crăciun, fii mai bun, fii adevărat…”
Recuzită: cub de gheaţă artificial [adică bucată de plastic şi metal, sub formă de cub de gheaţă, care scoate lumini albastre, roşii şi verzi atunci când e pus în apă], pahar de ţuică [sau shot de tequila? :) ], pahar rotund, pahar de whiskey, trepied şi setări bune la cameră.
