Cum am îmbătrânit două zile în două ore

  

 

 

Ca regulă generală, eu mă trag pe fund de la întrunirile moto, iar Alexandra, de la ieșitul la poze.  Dar, dacă o întrebi pe ea, NU-I ADEVĂRAT EU NU MĂ TRAG PE FUND NICIODATĂ CUM ADICĂ MĂ TRAG PE FUND NUMA' TU TE TRAGI PE FUND FACI CA VALI ZICI CĂ VII ȘI DUP-AIA ȚI-I RĂU SAU EȘTI OBOSITĂ SAU NU MAI AI CHEF CĂ MÂINE LUCREZI LA CÂTE ÎNTRUNIRI MOTO AI VENIT PÂNĂ LA URMĂ NO VEZI MAI ȘTII CÂND AI ZIS CĂ VII LA BĂIUȚ ȘI LA BROSCĂRIE ȘI LA GILĂU ȘI N-AI MAI VENIT ÎN VECI ȘI NICI LA TÂRG LA NEGRENI N-AI MAI VRUT SĂ VII ANUL ĂSTA DECI VEZI TU TE TRAGI PE FUND. 

Îmi scrie, acu' vreo două săptămâni, să ieșim la poze, că nu mai are poze noi de Facebook de când s-a terminat sezonul motoarelor; în pls, preconizează că va fi a good hair day și, oricum, e singură acasă și probabil că se va plictisi. Ultima noastră ieșire a fost acu' vreun an și ceva, așa că am uitat cum funcționează treburile cu ea. „Funcționează”, vorba vine.

Long story short:

„Tuuu, da' nu-mi mai fă poze așa de aproape!”

„No, bine că numa' de la distanță îmi faci poze... Fă-mi și mai de aproape!”

„Ce? Cum să stau jos?! AICI, PE JOS? Pe frunzele astea?? Da' aici se pișă oamenii!”

„Deci io nu mai stau jos! Nu mai stau jos! Am stat destul.”

„NU-MI FACE POZĂ ACUMA, CĂ VIN OAMENI!!”

„Lasă jos camera și fă-te că vorbești cu mine, că, ni, vin oameni iară!”

„Îmi stă bine păru'?”

„Stai să-mi aranjez păru'.”

„Ioi, tu, ce jenă mi-i... nimeni nu-și mai face poze în parc...” (Vorbea serios, nu mai văzuse oameni la poze în parc. În Parcul Central din Cluj. Într-o zi senină de weekend.)

„Di ce ai zis că-mi stă bine păru'? Uai, uite cum îmi stă!”

„Vorbește mai încet, că atragi atenția și se uită lumea la noi!”

(după ce vede pozele pe cameră:) „No... bine... îs vreo două faine...”

În cele aproape două ore de poze, mi-a pulsat foarte violent o venă de la tâmplă și cred că mi s-au spart vreo două vinișoare în ochi. Ale a mea, de fapt, chiar nu e atâta de dusă cu pluta în mod normal, e chiar om fain, dar ieșirile cu ea la poze sunt... nu cele mai amuzante contexte în care ne întâlnim, ca să zic așa. Berea de după e drăguță, în schimb, întotdeauna. Și binevenită și meritată din plin și la următoarea întrunire moto mă duc și eu.