Turcii îşi atârnă chipul lui Atatürk peste tot. De steag nu mai vorbesc, ăla CHIAR e peste tot. Şi spun asta fără niciun pic de exagerare. Dacă te-ar arunca cineva pe o stradă din Izmir [eu doar pe-acolo am fost, deci mai mult de atât nu-mi pot da cu părerea], şi te-ar lăsa să ghiceşti ţara în care te afli, te-ai prinde în maxim treizeci de secunde – iar asta fără să pui întrebări auxiliare sau să auzi vreun om vorbind. Steagul roşu cu stea şi semilună albe e atotprezent.
Şi mi-au mai spus turcii că la televiziunile lor nu ai voie să spui nimic rău de stat. Cică e lege şi poţi face puşcărie pentru treaba asta. Da’ mai ziceau că se întâmplă să vorbească unu’-altu’ Turcia de rău la TV şi nu păţeşte nimic. Oricum, tare aş fi curioasă ce pot vorbi aşa urât. Dacă chiar le-ar fi foarte mare nemulţumirea, probabil că nu şi-ar atârna principalul simbol al statului şi-n suflete.
Pe Orhan Pamuk l-a târât ceva avocat naţionalist prin tribunale pentru că a reucnoscut genocidul armean.
RăspundețiȘtergerePai ideea e ca se poate la ei, doar ca nu se prea face. Or, asta ziceau turcii, cel putin.
RăspundețiȘtergere