Inutil de zis cât de multă lume l-a condamnat pentru chestia asta. Ideea e că nu i-a păsat deloc. Era pasiunea lui, pentru care dedica mult timp şi mulţi bani, dar care îl făcea fericit. Iar geanta foto verde şi Canon-ul analog păreau parte integrantă a lui, nu se lipsea de ele niciodată.
Dacă pe la douăzeci şi ceva de ani developa singur, în camera obscură improvizată în baie, treptat a renunţat la acest obicei din cauza lipsei de timp. Astăzi, din păcate, fotografia a coborât mult în topul priorităţilor lui, din aceeaşi dureroasă lipsă de timp.
Dragi cititori, vă ofer o minusculă parte din Daniel Filipaş – câteva fotografii din perioada ’98-2001. Film, fără post-procesare sau alte minuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu