Alice

“V-aş putea spune că sunt fericită pentru că atunci când voi fi tristă voi fi moartă...
sau să vă povestesc cum se feresc uneori oamenii de mine.
Toţi avem câte ceva de povestit, dar nu îndeajuns să ne folosească la ceva;
viaţa are puteri de care nimeni nu este sigur.

Numele meu este Alice şi azi împlinesc două luni de când am murit.”



[Poezia este a lui Laurenţiu Ion din Târgovişte. Nu îl cunosc, dar i-am găsit poezia înscrisă la LicArt şi mi-a plăcut enorm. Strofa de faţă este un fragment din poezia originală, „Toate filmele româneşti au un final trist”.]