Dread

End of summer

  

Clișeu de aprilie - alt. version

Marry me

IP Erasmus Camaret - work

Pictures from our busiest day in Camaret sur Mer. Us working, the others working and some portraits taken for our video feature on the IP, which btw is now online @ http://vimeo.com/48939722

Boat trip

Sub iederă

Puf

Regarde l'ocean

Notre Dame de Rocamadour - le Pardon

Sunt la capătul pământului. Așa-i spune regiunii, Finistère, Capătul Pământului. Așa și părea în seara în care am ajuns aici și ploua mărunt și rece, iar casele cu acoperișuri gri se răreau pe măsură ce înaintam cu autocarul. Orășelului îi spune Camaret sur Mer și e plasat pe marginea Atlanticului. E destul de înnorat și de frig mai mereu pe-aici, dar pentru mine e puțin mai plăcut decât să mă prăjesc încet în cele treizeci și ceva de grade de acasă. Sau cel puțin e diferit, într-un sens bun și de apreciat.

E o comunitate mică, de câteva mii de suflete care zâmbesc non-stop și au un calm și-o liniște inimaginabile în ele. Și e tare frumos. Îmi lipsește cumplit agitația de acasă, dar nu pot să nu admit faptul că nu m-ar deranja să mai zac aici o vreme. Ar fi o contribuție considerabilă la zen-ul care nu mai vrea să mă părăsească de vreo trei săptămâni.

În centrul orășelului, între faleză și port, e amplasată Notre Dame de Rocamadour, cea mai drăguță biserică pe care am văzut-o vreodată (notă: nu-mi plac bisericile, în parte pentru că sunt pline de icoane și pentru că pereții și obiectele sunt impregnate cu miros de tămâie, de la care mi se face rău aproape instantaneu). E micuță, primitoare și plină de bărci în miniatură, colaci de salvare și vâsle. Arată ca și cum ar fi fost decorată de marinari așa încât să se simtă bine atunci când intră în ea să se roage sau să caute câteva minute de liniște. Poate că așa a și fost; nu am reușit să aflu de ce și de unde până unde aerul ăsta marinăresc în ea.

Notre Dame de Rocamadour e sfânta care îi protejează pe cei plecați pe ocean. Localnicii spuneau că și cei care nu au nicio treabă cu oceanul au ajuns să se roage la ea, astfel că a devenit protectoarea spirituală a întregii comunități. 2 septembrie a fost ziua sărbătorii „Le Pardon”, ocazie cu care se organizează o ceremonie religioasă specială și absolut superbă. Sărbătoarea are două semnificații majore; pe de-o parte, sunt comemorați marinarii care au murit pe ocean, iar pe de altă parte, sunt aduse mulțumiri fecioarei Notre Dame de Rocamadour pentru tot ceea ce face pentru marinari și pentru comunitate. Sunt sfințite toate: portul, oceanul, faleza, navele...

Totodată, sărbătoarea e și un prilej de a face pace cu toată lumea și cu tine însuți. Ceri întâi iertarea (le pardon) lui Dumnezeu, iar apoi celor din jurul tău. Cu ocazia asta, cei din Camaret își invită aici rudele și prietenii de departe, iar conflictele și neînțelegerile mai vechi își găsesc adesea finalul așa. În fine, nu sunt eu omul cu religia, dar mi se pare genială ideea unei astfel de sărbători în care admiți faptul că nu ești buricul pământului și că e mai important să-ți calci pe orgoliu și să spui că-ți pare rău decât să-i pierzi pe cei dragi sau să nu mai vorbești cu ei ani de zile. Iar slujba a fost incredibilă, a fost de departe cel mai frumos eveniment de acest gen la care am participat.

Mai frumos și mai multe despre sărbătoare și despre desfășurarea slujbei religioase din 2 septembrie au scris alții.